podul cu POEŢI s-a dărîmat la mine-n pridVOR, daţi cărămizile din mînă-n mînă- sufletele, nu

şi aici, doar, stau

Nu am motive dar sunt bine cu mine. asta se traduce, într-o limbă ciudată, că uneori preţ de o miime de ceva îmi pot îngădui să-mi las garda jos şi să-mi odihnesc fiecare os. ştiind cît de puţin rămîn suspendată unei astfel de stări închid ochii pedinlăuntrului şi-mi trimit Îngerul să cumpere ţigări. aleg cu ce mi-a mai rămas dintre mine şi eu sentimentul curcubeu şi primesc să citesc scrisorile din triajul lui poate : plouă!

aziul e mîinele- ieri, noi- voi, adică euVoi- în culori

imagine şi text

nu-i atît de uşor cum s-ar putea crede să te eliberezi în tine şi să poţi pluti golit de orice. cine spune- că- da minte şi eu cred doar ce nu pot pipăi ori cu auzul vedea. stau ori poate păşesc adînc în înalt dar vreau să dau culori desprinse din alb.

doar cîteva:

roşul meu, special,  împletit din revărsatul de zori al Apusului - Anei mele dragi, Shaynei şi lui Teo – că mi-a ‘dăruit-o’, Alice Georgianei, lui Alin şi Rodicăi, Rokssanei şi lui Androxa,  pe care aşa-i simt şi văd cu ochii mei ciudaţi- virtuali

albastrul- care mă transformă din abur în nor şi ploaie. pot fi, lui, iar cînd nu fulg(uiesc) trist şi strig şi dor… lor!- umeri(lor) mei mereiI… din trecutul… viitor

Gabriela, Găbiţa, ZINCA!,  Vania şi DoamnA ANA- mereu- nerenunţînd la gîndulcă vom (re)vedea Sankt Petersburgul visului meu, Mirela, Omu’,  Daurel şi  Nea Costache, Manolita şi Mana, OanA mea specială şi Ada cea încă nespusă dar …  , Adrian, PrimaDona şi Al2lea mereu , Elisei- draga dragelor … dintre florile gîndului meu

Carmen, Cati,  Mama Nineta, Trex !, Andreea, Isabelle, Crina, Cora,  Mikka,  Madi şi Onu, Simona, Sibilla, Floris şi Belle

despre care veştile nu-mi mai ajung dar le ţin, chipuri de suflet, lîngă pervazul virtual al ferestrei albastre cu amintire dragă de floare de tei presărată cîndva pe drumuri comune, ale lor şi-ale mele, prin ţoţi ele/ei…

VERDELE este pentru acei în care CRED cu toată puterea simţurilor mele speciale

EI nu au o anume culoare dar îi văd în toatele din inima mea căreia ei îi scriu atingînd-o doar şi mereu prin cuvinte care ajung la mine- vorbe… asta înseamnă să te pocnească în plexul solar literele

MARIUS şi GEORGE unele-n altele ohuri şi ahuri şi în a şi în u, acolo unde consoanele nu ajung doar setea nepotolită de poeme este şi rămîne- drum

ION ! şi EXCOGITATUL ! cei mai … le-aş zice speciali dacă n-ar fi atît de… ‘plecaţi temporar/ temporal’

ANCA şi MASKIROVKA pentru care… cuvintele mele sunt sărace şi dacă le-aş spune ar părea cerşetorind pe uliţi degeaba, cumva ireale…

DIANA, IRINA, FLAVIUS, PAUL, ANDREI …

mai am! dar culorile celor pe care nu-i ‘pomenesc’ sunt culorile ochilor mei- schimbătoare- că-s doar ale noastre

eu şi ei

pedinlăuntrul sufletului doar unora li se dau chei

respiraţi împreună cu mine, dacă puteţi, şi citiţi POEZIE !. din culorile toate o imensă culoarE albă o să, poate, vedeţi

am promis să împărtăşesc BUCURIA şi aşa am să şi fac:

NICHITA a ajuns- mulţumesc! acasa-i în palmele mele- n-ai să poţi şti niciodată cum suflet de OM-  şi, împreună demîine construim pod cu poeme şi maluri legăm deznodînd orice semn. avem amnar care-i, poate nu ştiţi, (şi) stîlp de casă. vom rămîne-n bătătura sufletelor care ne-or primi să le fim frate pe-o prispă de seară între gene ce au bătut cu tălpile goale drumul de mătasă.

unul cum doar împreună ştim şi putem

daţi cărămizi din mînă-n mînă

păşim!

Eu sunt un mare Dom care dorm

Eu sunt o mare stea care, A.

Degeaba curgeţi voi, le-am spus

celor care curgeau,

Degeaba aţi fost, le-am spus celor

care erau.

.

Nu există un viitor al trecutului.

Nu se poate spune ce-ar fi fost

dacă ar fi fost.

Singurul lucru din viitor

nu există încă.

.

Şi tot n-am să fiu iubit

pentru că laşitatea

este zidul cel falnic şi de granit

.

- Dar tu, tu ce faci ?

zise Îngerul…

- Ce să fac,

trec !…

auzi-L pe Nichita cum îşi alintă nemurirea… pune-L la treabă Sfinte că MĂREŢIA FRIGULUI frînge-n culori

pîine şi apă, tuturor!