”și cât de blând te-am condamnat la moarte”*

sângele meu picură în fiecare zi câte puţin din viaţa ta nu voi mai scrie nimic despre siberii despre fiorduri azurii sau despre păsările lui Nichita voi îmbrăca o tăcere perfect construită profund şi grav voi aştepta o altă primăvară sau toamnă *Dana Banu Între iubita mea şi mine se vor ridica trei sute de […]

nu mă certa, Nini, pe Shakespeare nu l-am tradus noi

SONNET 89 Say that thou didst forsake me for some fault, And I will comment upon that offence; Speak of my lameness, and I straight will halt, Against thy reasons making no defence. Thou canst not, love, disgrace me half so ill, To set a form upon desired change, As I’ll myself disgrace: knowing thy […]

tu, dominO*

Manuel Marti Moreno « … Du-te acasă, prostule, Nu-ţi mai pierde nopţile » (Cântec lăutăresc) – Ar fi bine s-o uiţi ! îi spuneam inimii, uit-o, îţi spun! Îi strigam furios, aşază lespezi înalte de linişte în urma ei, uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine … – Uşor de zis! Mi-a răspuns – nicicând […]

dualismul lacrimei degeaba

Oleg Dou & Traian T.Coşovei Eu sunt omul care nu a văzut zăpada… Un fel de all inclusive pe care ţi-l oferă moartea înainte de a-ţi arăta dormitorul şi panopliile învingătorilor spânzurând leneş de pereţi. Sunt singur în iarnă şi mi-e frică de alţii ca mine… tu… cine eşti, cine (-mi) mai eşti… …nu cumva […]

“Panule, ştii tu că în lumea asta nu e nimic mai interesant decît istoria poporului nostru, trecutul lui, tot, tot, este un şir neîntrerupt de martiri.” *

Gîndiţi-vă la acei ultimi şase ani ai lui, gîndiţi-vă cu durere şi cu respect. Au fost ani de-a lungul cărora Eminescu n-a mai fost Eminescu şi în care Eminescu ştia bine, cu o suferintă şfîrşietoare, că nu mai este Eminescu. Dar în care nu ştia, umilit de neputinţă, ce va rămîne din el, că locul […]

jaques prevert, ninsori inexistente

Ştiu că nimeni nu poate şti chiar dacă ar vrea şi chiar dacă, măcar uneori, ar putea. de ce să-mi fie teamă să mă confrunt cu orice ştiind toate acestea? de ce îmi este? frica nu are nimic cu teama (…) de cînd am amintiri despre mine mă tem apărîndu-mă-n mine. Această dragoste atât de […]

ridică-te şi umblă… poVeste

Cînd nu crezi în întîmplări minunile sunt singurele fapte ia-le aşa cum vin, pune-le undeva şi zi-ţi blînd învaţă să trăieşti minunîndu-te azi ! bucuria nu-i o stare, viaţa nu-i un simţ, piciorul nu-i copac lacrima e ceva care doar închizînd pleoapa moare deschide pumnul, sărută linia întreruptă zboară, îngere, zboară,,, undeva te aşteaptă un […]

bănuitoare şi distantă ninsoarea nu-i decît pretext(ul) fierbinţelii

Nici n-ai să apuci să vezi cuvintele atunci cînd se va opri liniştea. sparte în linii şi puncte alcătuirile se vor recompune singure şi ajutorul pe care pînă la mine aveai siguranţa că-l ai îţi va opri mîna la jumătatea drumului. bucuriile au o viaţă tristă cu mine. îndepărtează credinţa că ai fi eu al […]

ia sita, femeie, şi ningi…

ANDREI REMENEV Dacă vrei să rămîi acolo unde nimic nu există te poţi aşeza confortabil unde nimeni te poate atinge în stalul din stînga jos (m’)ea spune, cald, stai, draga mea, catifea urmează trecutul, vrei ceai- vin- apă chioară- cafea? dorinţele sunt aripi frînte şi mute acolo unde împlinirile cerute mor împătimit  împăcate cafea- apă […]

nici măcar nu am existat- sentiment, bifat

Salută sentimentele, din partea mea, e dimineaţa în care nu mă (mai) trezesc din partea ta, salutînd, îngheţul săvîrşirii transformat în acel cuvînt. Nu am ce să las, urmele umbrelor tac, alunecînd mă desprind nu am venit, nu am rămas, nu am plecat. sărut, amintirea care nu s-a întîmplat eu „Începutul – dacă am crede […]