”Da, am iubit-o și, uneori, și ea m-a iubit ”

și-atunci de ce nu pot și eu povesti despre poezie? uitînd, dacă vreau-pot-știu, cîntecul de disperare pot spune, îngînîndu-l desigur pe Pablo (?!), ”Pot rupe toate florile, dar nu pot opri primăvara” o fi suficient să iubești?

glumă*

(Konstantin Kalynovych- Inima de iarnă/ gheață, guașă, 14x11cm, 2006 Сердце Зимнее. Гуашь) Dan Stoica- `E idiot cât de scurte sunt clipele în care soarta aruncă cu banul să vadă cum o duci cu viața.` dacă ai putea lua corect urma lacrimei care topește distanțele dintre ochii tăi și petalele florilor de gheață rămase pe drum […]

■■■

Jurnalul morilor de vânt Nu mai e nimic de spus în vremea inimilor sfărâmate şi – în general – nu mai e nimic de spus: poate de privit vitrinele pline de promisiuni. Este un singur soare deasupra mea şi o singură lună îmi dă amintiri din copilărie. E o stare de spirit care seamănă cu […]

de dor*

ziua în care aceia care nu-ți mai sunt decît poveste strigă de undeva din tine, de neunde, de foare aproape.. departea nu-i moarte vino, vină?, aprinde lumină, împletește cunună, de sufletul tău sufletelor abur.. pomană dă lacrimă~ viață~ iertare, ție/ lor neuitare.. Luminaţie- Dana Banu deasupra cimitirelor lumii în curând se va deschide lumina stau […]

po(a)tecă a casă

poate că poteca [..] știind deșertăciunea deșer t ăciuni lor înveliș! s-a terminat rostul tău pe pămînt  din toate cîte le-ai făcut nimic nu îți este de folos oricum  pe cel din urmă drum nu-i munte `i nisip nu-i tot `i nimic rod/ dor oasele.. mor? poteca nu-i drum drumul nu-i cale întîlnirile de dincolo […]

Să-ți asumi

Multa, copleșitoarea mută bucurie din ochii cireșilor, merilor, liliacului.. naiva bucurie a ierbii crudă-n verdele ei pe care nu-l meriți și ecoul tristeții Lui intrînd în LUMEA care nu poate fi izbăvită prin jetfă zicea un muzician că muzica se ascultă cu înlăuntrul și că îți trebuie singurătate pentru a te afla acolo singurătate în […]

palimpsest *

vreau să-mi amintesc că încă se poate.. că nimic nu s-a pierdut din ce aveam mai înainte de a ne naște ”Există vaduri uitate nişte locuri în noi şi un drum care duce prin apă cineva mă strigă ar vrea să mă atragă într-acolo să dea cu o plantă în mine şi ce vină am […]

..eu, prăpădita

împreună ! ri (apoi.. o să scriem poeme)

la aniversară, bună adversară

Nimănui nu-i pasă îmi întârzii pe aici răsuflarea, nu ştiu de unde am venit, nici pentru ce: probabil, sunt numai un martor al acestor vremuri. Sunt atent la ce mi se întâmplă, pot să mă mărturisesc: dar nu văd în profunzime şi nu cred că merită risipa făcută cu mine, fiindcă nu reţin nimic deosebit, […]

am auzit că-i toamnă da` nu cred

la casa dintr-o margine de oraș poștașul nu mai aduce scrisori și nici ”ziare la abonament” ♦ doar trece fluierînd un refren ce ar putea speria cutia poștală care-i unica a-casă ♦  la casă ♦ un păianjen erudit și cîteva musculițe naive o supra- veghează ♦ pe ea ♦ pe casă ♦ (i-)au crescut mușchi  […]