„Trenul acesta are tot atîtea destinaţii cîţi călători singuri există.”*

Foarte aproape de a (nu) face mărturisiri despre `adevărul`care, asemeni tuturor cuvintelor imaginare: libertate, sinceritate, iubire, fericire „și așa mai departe„ nu există.. Eu trăiesc prea puţin în această lume noi abia dacă am schimbat în realitate cîteva cuvinte – în lumea mea am vorbit cu tine zile şi nopţi în şir eu ştiu cine […]

personaje

                    ne oprim într-o paranteză pentru respirat ceața dintre gesturi acolo unde ne așteaptă amintirea acelui ceva răgușit care vrea dar nu poate să vă invoce  Jaques& Georges mărturisind despre operația pe cord deschis care nu-i la fel cu aceea  care se face pe ochi deschis […]

deci

Gustav Klimt ~ Dame im Fauteuil (Lady in an Armchair), 1897 să aprecieze e(i)steții dacă a te uita un anume timp la ridicarea ceții este un exercițiu indicat absenței oricărei preocupări prin comparație utilă vieții personajele sunt un tren de marfă care face manevre inutile precum și o mașină care și-așteaptă locul de parcare scenă […]

ce-am

« … Du-te acasa, prostule, Nu-ți mai pierde nopțile » (Cântec lăutăresc) Mi-am cam pierdut de drum elanul stăteam prea mult în locuri care cu vraja lor înșelătoare mă amînau plecării ce mă știa vie și atunci am amînat să mor îmblînzitor de fluturi vîntul era gol și-am inspirat ca să-l îmbrac ce pas greșit […]

q.e.d.

Nu există bărbat care să poată lăsa vreo urmă în această femeie. Tot ce-a fost piere într-un vis, se risipeşte dimineaţa şi rămâne doar ea. Dacă n-ar fi fruntea atinsă de clipă, ar părea uimită. Doar obrajii zâmbesc mereu… scria Cezare Pavese despre ea dar nimeni nu o cunoștea. o trecătoare oarecare prin ceața care […]

ничего!

Justyna Kopania chiar așa cui ningea ploaia care plîngea? eu, uitînd de mine, corăbiind, pînze de păianjen, vise induse, vreme-n vremuri, aiurea, rime brumarului(hobbit)& toamnei fără tine.. dusă e vara și mi-e (iarăși) bine „Noi, rătăcind prin umbre de pădure, Pierzîndu-ne de oameni şi de zile, Ne-am străduit să rupem pînze pure Ţesute-n scorburi, să […]

scrisori neper(tri)mise

Un aprilie bolnav de inimă rea care o să rîdă de-atîta plîns și beție de cuvinte mai ții minte! că-ți picurau ție  în sînge, din cer, corăbii cu mirodenii nu mi-ar fi păsat dacă ai fi putut auzi cum îngerul meu torcea miere.. dar nu, dar nu, dar nu.. ascultai alte și alte cuvinte mai […]

uneori mă înving..

.. detaliile dacă nu-l visam pe Înger poate reușeam să uit că apropierile pot fi amarnic de înșelătoare și aș fi rămas fascinată;  tocmai cînd să recunosc, să mă pre(a)dau A venit îngerul şi mi-a spus: – Nu vrei să cumperi un câine? Eu nu am fost în stare să-i răspund. Cuvintele pe care i […]

joacă

Modigliani sper să fie curiozitatea mai mare decît înțepenirea mea în orice altceva stai în fața unui ecran, unui perete gri, unei zile moarte care a făcut testament în favoarea unei nopți întîmplătoare urmezi instrucțiunile.. click/ click pentru fiecare tablou, degeaba  , o explicație, de limbă străină, click/ click.. încă o galerie, apoi alta, apoi.. […]