podul cu POEŢI s-a dărîmat la mine-n pridVOR, daţi cărămizile din mînă-n mînă- sufletele, nu

şi aici, doar, stau

Nu am motive dar sunt bine cu mine. asta se traduce, într-o limbă ciudată, că uneori preţ de o miime de ceva îmi pot îngădui să-mi las garda jos şi să-mi odihnesc fiecare os. ştiind cît de puţin rămîn suspendată unei astfel de stări închid ochii pedinlăuntrului şi-mi trimit Îngerul să cumpere ţigări. aleg cu ce mi-a mai rămas dintre mine şi eu sentimentul curcubeu şi primesc să citesc scrisorile din triajul lui poate : plouă!

aziul e mîinele- ieri, noi- voi, adică euVoi– în culori

imagine şi text

nu-i atît de uşor cum s-ar putea crede să te eliberezi în tine şi să poţi pluti golit de orice. cine spune- că- da minte şi eu cred doar ce nu pot pipăi ori cu auzul vedea. stau ori poate păşesc adînc în înalt dar vreau să dau culori desprinse din alb.

doar cîteva:

roşul meu, special,  împletit din revărsatul de zori al Apusului – Anei mele dragi, Shaynei şi lui Teo – că mi-a ‘dăruit-o’, Alice Georgianei, lui Alin şi Rodicăi, Rokssanei şi lui Androxa,  pe care aşa-i simt şi văd cu ochii mei ciudaţi- virtuali

albastrul– care mă transformă din abur în nor şi ploaie. pot fi, lui, iar cînd nu fulg(uiesc) trist şi strig şi dor… lor!- umeri(lor) mei mereiI… din trecutul… viitor

Gabriela, Găbiţa, ZINCA!,  Vania şi DoamnA ANA– mereu– nerenunţînd la gîndulcă vom (re)vedea Sankt Petersburgul visului meu, Mirela, Omu’,  Daurel şi  Nea Costache, Manolita şi Mana, OanA mea specială şi Ada cea încă nespusă dar …  , Adrian, PrimaDona şi Al2lea mereu , Elisei– draga dragelor … dintre florile gîndului meu

Carmen, Cati,  Mama Nineta, Trex !, Andreea, Isabelle, Crina, Cora,  Mikka,  Madi şi Onu, Simona, Sibilla, Floris şi Belle

despre care veştile nu-mi mai ajung dar le ţin, chipuri de suflet, lîngă pervazul virtual al ferestrei albastre cu amintire dragă de floare de tei presărată cîndva pe drumuri comune, ale lor şi-ale mele, prin ţoţi ele/ei…

VERDELE este pentru acei în care CRED cu toată puterea simţurilor mele speciale

EI nu au o anume culoare dar îi văd în toatele din inima mea căreia ei îi scriu atingînd-o doar şi mereu prin cuvinte care ajung la mine- vorbe… asta înseamnă să te pocnească în plexul solar literele

MARIUS şi GEORGE unele-n altele ohuri şi ahuri şi în a şi în u, acolo unde consoanele nu ajung doar setea nepotolită de poeme este şi rămîne- drum

ION ! şi EXCOGITATUL ! cei mai … le-aş zice speciali dacă n-ar fi atît de… ‘plecaţi temporar/ temporal’

ANCA şi MASKIROVKA pentru care… cuvintele mele sunt sărace şi dacă le-aş spune ar părea cerşetorind pe uliţi degeaba, cumva ireale…

DIANA, IRINA, FLAVIUS, PAUL, ANDREI …

mai am! dar culorile celor pe care nu-i ‘pomenesc’ sunt culorile ochilor mei- schimbătoare- că-s doar ale noastre

eu şi ei

pedinlăuntrul sufletului doar unora li se dau chei

respiraţi împreună cu mine, dacă puteţi, şi citiţi POEZIE !. din culorile toate o imensă culoarE albă o să, poate, vedeţi

am promis să împărtăşesc BUCURIA şi aşa am să şi fac:

NICHITA a ajuns- mulţumesc! acasa-i în palmele mele- n-ai să poţi şti niciodată cum suflet de OM–  şi, împreună demîine construim pod cu poeme şi maluri legăm deznodînd orice semn. avem amnar care-i, poate nu ştiţi, (şi) stîlp de casă. vom rămîne-n bătătura sufletelor care ne-or primi să le fim frate pe-o prispă de seară între gene ce au bătut cu tălpile goale drumul de mătasă.

unul cum doar împreună ştim şi putem

daţi cărămizi din mînă-n mînă

păşim!

Eu sunt un mare Dom care dorm

Eu sunt o mare stea care, A.

Degeaba curgeţi voi, le-am spus

celor care curgeau,

Degeaba aţi fost, le-am spus celor

care erau.

.

Nu există un viitor al trecutului.

Nu se poate spune ce-ar fi fost

dacă ar fi fost.

Singurul lucru din viitor

nu există încă.

.

Şi tot n-am să fiu iubit

pentru că laşitatea

este zidul cel falnic şi de granit

.

– Dar tu, tu ce faci ?

zise Îngerul…

– Ce să fac,

trec !…

auzi-L pe Nichita cum îşi alintă nemurirea… pune-L la treabă Sfinte că MĂREŢIA FRIGULUI frînge-n culori

pîine şi apă, tuturor!