clipa de sare

La mulţi ani ! Ars Poetica nu să faci semnul e bine e tăvălug peste tine ești încremenit într-o estetică stearpă în care frumusețea e regina prostită de la o vreme eu urâtul sau eu frumosul sunt bun de peniță de vârf de creion eu cel care am pierdut într-un purgatoriu ciudat virginitatea am dreptul […]

aburesc, aşteaptă(-mă) dacă

Nu simt nimic. degetele îmi zac alăturea inerte este un soi de preÎnţepenire gînditoare apoi o să fiu ţărînă şi o să mă frîng în brazde adînci aşteptînd? să îmi crească iarba suflet VOLODIA, mă ajuţi ( despre ce simt) în MORTUL PERFECT Există un paralelism definitiv/ între traseul vieţii şi cel al morţii. Dacă/ […]

pledez: vinovat! pro taceri

„Eşti orb!”, ţi se spune adesea. Ţi se spune pe un ton triumfalist, ca şi cum acesta ar fi un adevăr prim şi ultim al târârii tale prin lume.Ţi se spune cu glasul compătimirii, care identifică în tine victima absolută, aceea care trece pe lângă ea însăşi cu tembelitate. Ţi se spune cu cinismul omniscienţei, […]

12, e m’ea:(

Nisipul cavalerului de fier trist și pierdut cavalerul cu mușchi îndesaţi sub armura cetăţii de fum odinioară salvator de suflete grele de femei cu virtutea-ncurcată-n poveşti odinioară model de rostit pe sub corturi măreţe odinioară călărind bidivii albi încercaţi cavalerul de fier moare acum sub rugina lumilor dispărute şi armură în fiecare zi când nisipul […]

lumea de sticlă(-a) nimicului- nime [19, fără mine]

Volodia, mie… …ți-am spus ieri că zbor… ei, și ce? doar nu ai crezut că am aripi icarist spre tine, a fost doar dorința mea să te știu și să mor de nu am crezut că sunt încă mai tânăr ca mine… …ți-am mai spus că sunt ca o gaură-n cer… ei și ce? doar […]

„Obiceiuri, fapte și peisaje din deșertul de sub Muntele Alb (2)”

DOUĂJŞASE… şi MULŢUMIRI, la drum de seară, GĂBIŢEI mă repet, ştiu, da’… “I’m an idealist. I don’t know where I’m going but I’m on my way.” e doar o părere. cum nu am cu ce compara o repet pân’oi primi alta. am cam început să am certitudini. (că) am să tot repet fără să (mai) […]

NOI, proprietarii nimicului…

VOLODIA MACOVEI– Proprietarul Nimicului? fiecare dintre NOI, Volodia, şi TOŢI suntem nimic(unii, nimicuri)… … proprietăţi nu avem. doar vremelnicia noastră. pe care o conştientizăm ori nu. după puteri. fiecare şi toţi. însingurări alăturate… … vremelnicii. Împerecherea dunelor (ritual secret) aşa o năpustită umbră creşte dintr-un cerc uriaş care nu ascunde nimic ciudat cum se răsuceşte […]

VreMi despletirii apelor

= ar trebui să uit cum arăt cu degetul ar trebui să arăt cu unghiile bine plasate sub pleoape să trag ar fi corect să mă apropii de cină fluierând a pagubă şi tacâmurile sunt sub care bat te caut sub faţa de masă e ud ar trebuie să fie puţin din coardele tale vocale […]

Poveştile de război… înflorire efemeră, de NOI

Umblu cu cercuri umblu cu cercuri e Astăzi devreme e astăzi e miercuri Numărul DOI… a murit în război. Am rămas, mărturisind, NOI… nu există „eroi”… războaiele sunt lacrimi de pâini, de maci şi-albăstrele… câmpuri de  neputinţe, de neiubire, de inutile şi repetânde… ploi, lacrimi, pâini, maci… albăstrele… noi… Toate războaiele încep şi se termină […]

Nu juraţi pe NIMIC!, nimic nu-i al vostru- doar DA şi NU aveţi(?!)

Nu avem putere decât a mărturisi. O avem? Ne e îngăduit? Că vor derâde, că or să ia în deşert, că vor trufi, vor pizmui, vor lăcomi, se vor mânia… Trecânde-s toate. Vom preaiubi, vom lăsa mărturie şi vom trece în frunze, în iarbă, în ape. Vom iubi. Vorbele-s seminţe. Putinţă şi neputinţă. Vom fi. […]