despre..

*unii trăiesc, alții mor iată acum mâna mea strălucind prin aerul dimineţii o mai albă certitudine nu mi-a fost dat să găsesc sunt om şi scriu aceste cuvinte pentru cel care am fost sunt omul care pleacă în fiecare zi din trupul său departe cât mai departe în lumina stranie care coboară peste acoperişurile roşii […]

cînd am să(-ți) uit cenușa din mesteceni..

..veni-va iarna colectoare poți recunoaște o înfrîngere urmărind dîrele groase ale frîngerilor ce o anunțau cu surlele și tobele muțeniilor adînci- lințolii cu ochi verzi și degete moi și degete moi și prelunge și prelunge.. nu-i ceva ce poți acuza nu-i spontaneitatea pe care o știai, parcă, de unde¿ va.. nu, nu(-i) urmează nimic nimicului […]

anoTimp sterp

”În după-amiaza clară și amplă, cât plictisul, când lănciile verii toride-s sfărâmate, fantasmă-nchipuită de umbre-mi era visu” – Orizont, António Machado și citesc, ¡ iar, ALEXIS ZORBA- Nikos Kazantzakis nu mai am nevoie de întreg este o joacă de-a ”unde se deschide acolo vei fi” pag.183 (ediția E.L.U.- 1969- tr.Marcel Aderca) : Ritmul infailibil al […]

de fapt cui scriu atunci cînd tac (extra-terestre)

așa cum (nu) vorbesc despre mine se întîmplă să (nu) știu cînd pierd lucruri ele strigînd din toate părțile că-s oameni. cum să fac diferența cînd nici unele nu durează iar eu credeam că știu (doar) să construesc cuburi (foto- Rolland András Linta) trecătoarele lucruri, trecătorii oameni, trecători pline de urmele lor trecute prin mine […]

”absența, ca înduioșare”

Dariusz Klimczak și a venit și vremea aceea să fac ceva important pentru mine mereu(aș)* moarte (¡ eu tac tu taci amîndoi mințim) mereu am îngăduit tuturor femeilor să fie frumoase știind că sunt așa și eu nu- și ele au fost mereu am îngăduit tuturor bărbaților să fie subțiri și fumurii și să plece […]

întîmplări

Soon we will plunge into the cold darkness; Farewell, vivid brightness of our too-short summers! eu nu știu limba pe care ei o vorbesc, nu am cum să le mulțumesc și nici nu pot  să-i privesc ei știu despre mine puține, îmi însoțesc trecerea, îmi dau binețe și rămas bun în mine, în ei, fără […]

.. ”și așa mai departe” ,,

o poVeste se poate spune și singură dacă are destulă știință despre alunecare (și) se înfășoară (și) se deșiră (și) se pitește (și) are și ”a fost odată” mereu început cu un ”aș” de poveste rotitoare în abisurile lui doar  sus (eu zic spirală ∞ ceilalți ?¿.. .Möbius) apoi… dacă o privești în ochii întorși […]

sertarul făr=ă

神道,,-  viața este o ocupație trecătoare Aseară, cineva Mergea pe stradă în rochia ta… M-am uitat bine, da’ nu erai tu în ea! Aseară, cineva Mergea pe stradă în rochia ta… Şi lângă ea, altcineva O ţinea de mânecă şi de bretea… Sper pentru tine că nu erai tu în ea!Aseară, cineva Mergea pe stradă […]