am aflat, uimită cum altfel, că am o putere neştiută
asupra mea
de speriată ce-am fost m-am poticnit într-un capăt de pod
al habar n-am nici azi cui
de atunci ţin ochii mereu închişi, cînd cred că mă pot întîlni întîmplător cu mine tac, să-mi aud tălpile goale lipăind prin locuri unde presupun că sunt capete de poduri.
şi
trec doar prin vaduri sigure de mine.
am mai zis, ştiu cînd mă repet obsesivşi ştiu şi de ce, fiecare mal rămîne pe malul lui. mereu.
e* : ‘nopţile albe’. aşadar: e (de) bine !
–––––––-
* e, este trecutul simplu
cel complicat s-a resorbit în pătrat. cubu-i refăcut.
timp recuperat
Tom Stoppard – Când ajungem la un pod,
îl trecem şi apoi îi dăm foc. Nimic nu arată că am trecut pe acolo, cu
excepţia amintirii mirosului de fum şi a presupunerii că, odinioară,
ochii noştri au vărsat o lacrimă
leneşrĂu's Blog ? 
focul, e truism, purifică!!!
podurile sunt efemeritatea şi iluziile induse
p.s.- alt truism: nu suntem niciodată, nicăieri în siguranţă
gînd: pluteşte!
e.t.c :)
Focul este catharsis, dar nu ne putem lipsi de poduri. Sunt legătura , fie cât de firavă/întunecată/grea .. cu ieri. Nu putem fi doar mâine.
de la o vreme sunt toxică şi fatalistă ;)
mă ‘ţin bine’, aiurea, doar în azi
nu vreau poduri! :)
foc ? da !
glumesc, am avut şi eu o clipă bună
am voie ?, se ‘pune’ ?
:) p.s.- ‘celebrul’ future in the past: azi, e ziua de mîine a zilei de ieri
Au lasat o lacrima la pod din cauza fumului…
Podurile tre’sa dureze cat istoria !
PS. Fac publicitate: Drumuri si poduri
Mai incer o data
Drumuri si poduri/ http://daurel.wordpress.com/?s=drumuri+si+poduri
da, da…
mulţumesc da-i, cumva, tîrziu să mai sper
un loc fără drumuri şi poduri şi fără de nicio legătură cu nimic şi nimeni
măcar cu mine
Ma gandeam ca uneori mi-as agata focul interior in pod, sa uit de el, dar oare nu m-ar potopi un dor de-a arde? ;)
‘mi-aş’ e pentru ardere
destul
nu dorul ci autocombustia, trecătoare şi ‘revenitoare’ şi ea
arzi !, tinereţe, e vremea ta
Mă gândeam la treaba aia cu Uşa plină de cuie, dar în care a rămas amintirea găurilor… Lăsăm multe în urmă dar uneori resimţim rănile trecutului…
E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia.
eşti, cumva, mult prea sensibil pentru vremea…
nu eşti singur. suntem puţini şi, cumva anacronici, să nu ne pierdem :(
Please, keep up the awesome work and continue to post topics like this. I am really fan of your site.
Thank you, M /J.T.F, and wait with love
Mesaj frumos despre era, unde totul e (la) trecut(ul) asumat « lenesrAu’s Blog ?. Sunt foarte impresionat de timp şi efort le-aţi pus în scris această poveste . Eu va voi da un link de pe blog-ul meu de social media . Toate cele bune !
mulţumesc
Sunt impresionat pentru a citi o astfel de poveste puternica despre era, unde totul e (la) trecut(ul) asumat « lenesrAu’s Blog ?. Voi posta un link pe site-ul meu cupon pentru acest post pe blog. Eu voi fi înapoi pentru a citi mai mult.