era, unde totul e (la) trecut(ul) asumat

 

am aflat, uimită cum altfel, că am o putere neştiută

asupra mea

de speriată ce-am fost m-am poticnit într-un capăt de pod

al habar n-am nici azi cui

de atunci ţin ochii mereu închişi, cînd cred că mă pot întîlni întîmplător cu mine tac, să-mi aud tălpile goale lipăind prin locuri unde presupun că sunt capete de poduri.

şi

trec doar prin vaduri sigure de mine.

am mai zis, ştiu cînd mă repet obsesivşi ştiu şi de ce, fiecare mal rămîne pe malul lui. mereu.

e* : ‘nopţile albe’. aşadar: e (de) bine !
–––––––-

* e, este  trecutul simplu

cel complicat s-a resorbit în pătrat. cubu-i refăcut.

timp recuperat

Tom Stoppard Când ajungem la un pod,
îl trecem şi apoi îi dăm foc. Nimic nu arată că am trecut pe acolo, cu
excepţia amintirii mirosului de fum şi a presupunerii că, odinioară,
ochii noştri au vărsat o lacrimă

Anunțuri

20 de gânduri despre “era, unde totul e (la) trecut(ul) asumat

  1. focul, e truism, purifică!!!
    podurile sunt efemeritatea şi iluziile induse

    p.s.- alt truism: nu suntem niciodată, nicăieri în siguranţă
    gînd: pluteşte!

    e.t.c :)

    1. de la o vreme sunt toxică şi fatalistă ;)
      mă ‘ţin bine’, aiurea, doar în azi
      nu vreau poduri! :)
      foc ? da !
      glumesc, am avut şi eu o clipă bună
      am voie ?, se ‘pune’ ?

      :) p.s.- ‘celebrul’ future in the past: azi, e ziua de mîine a zilei de ieri

    1. da, da…
      mulţumesc da-i, cumva, tîrziu să mai sper
      un loc fără drumuri şi poduri şi fără de nicio legătură cu nimic şi nimeni
      măcar cu mine

    1. ‘mi-aş’ e pentru ardere
      destul
      nu dorul ci autocombustia, trecătoare şi ‘revenitoare’ şi ea
      arzi !, tinereţe, e vremea ta

  2. Mă gândeam la treaba aia cu Uşa plină de cuie, dar în care a rămas amintirea găurilor… Lăsăm multe în urmă dar uneori resimţim rănile trecutului…

    1. E o rană în scândura uşii
      unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
      Deschideţi uşa cu grijă,
      să nu loviţi rana cu cheia.

      eşti, cumva, mult prea sensibil pentru vremea…
      nu eşti singur. suntem puţini şi, cumva anacronici, să nu ne pierdem :(

  3. Mesaj frumos despre era, unde totul e (la) trecut(ul) asumat « lenesrAu’s Blog ?. Sunt foarte impresionat de timp şi efort le-aţi pus în scris această poveste . Eu va voi da un link de pe blog-ul meu de social media . Toate cele bune !

  4. Sunt impresionat pentru a citi o astfel de poveste puternica despre era, unde totul e (la) trecut(ul) asumat « lenesrAu’s Blog ?. Voi posta un link pe site-ul meu cupon pentru acest post pe blog. Eu voi fi înapoi pentru a citi mai mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s