„eliberarea a fost de-a dreptul un act. am privit în interiorul ei înstrăinată şi plină de teamă. în dimineaţa aceea L-am văzut refuzând viaţa, cu o precizie înfricoşătoare.”

 
 

 

Materia nu există. Ceea ce acum, aud,
Ca o şoaptă infinită, suprapusă fiinţei mele,
Dezmăţată, dezlănţuită, nepăsătoare –
Nu este decât propria mea prăbuşire.

Violenta blânda, precisa, roşie.
Abstracta infăţişare, drogată.
De tot ceea ce poate fi drog.
Nici o scăpare, lestul e fiinţa.
Ceea ce a fost, ceea ce ţipă în interiorul scopului
Cărnos precum carnea, ţinta ce nu poate fi atinsă
Ţinta implantată în inima gândului.
Mai presus de noi. Violenta,
Precizie, răsturnare a sensului,
ce este bun este rău, ce este rău
Este fericirea mea
Viaţa mea închipuită mie însămi
Fiinţei mele desprinse, rupte, distruse.
Melancolie. Sinuciderea este o floare.
Este putinţa. Este puterea.

îndrăgostita de vitralii a sfîrşit, previzibil, în a se transforma ea însăşi într-unul. nesfîrşit, definitiv, incurabil îndrăgostita. cioburi colorate alandala alcătuite şi alcătuind. nesfîrşit/ limitat, definitiv/ trecător, incurabil/ uitat.

sticla atît de rece în arderea ei nu o mai poate cuprinde încătuşînd-o-n nisipul răsuflării care a creat-o.

biată inutilă, efemeră, dureros frîntă-n cioburi

alcătuire minerală

înaintea şi de dup(A)ă… nisipu'(luI)…

piatra !

o lume slabă. cu revolta în mine
mă retrag în infern. în infernul
propriilor mele cuvinte.
aici, în ultima dintre aventurile posibile
pe care le mai pot suporta
fără să mă destram, fără să rup, fără să urlu.
dar subminez fiecare înfăţişare
fiecare mască, fiecare umbră.
mă joc, sinucigându-mă.

 

versuri, risipite definitoriu,
Angela Marinescu

Anunțuri

10 gânduri despre “„eliberarea a fost de-a dreptul un act. am privit în interiorul ei înstrăinată şi plină de teamă. în dimineaţa aceea L-am văzut refuzând viaţa, cu o precizie înfricoşătoare.”

  1. E foarte concentrata stilistic poezia, sunt cateva metafore pentru care aproape ca am devenit gelos ;) Inima gandului, transformarea ei in vitralii si inca vreo doua-trei mi-au zambit, literar vorbind, dintre cuvinte. Ideatic, inteleg linia pe care ai vrut sa mergi, chiar daca eu vad sinuciderea o neputinta, o capitulare trista, da, insa anosta in puterea ei… si asta fara nicio legatura cu vreo dogma.

    1. eu ador poezia Angele M., asta-i ştiut. aici am folosit-o în contrast, cum fac în mod obişnuit în ‘pastilele’ mele, tocmai pentru a sublinia că pentru mine sinuciderea e doar o metaforă
      dogmele nu mă preAocupă ;)
      cu timpul, sper, ai să te obişnuieşti cu felul meu de a nu spune şi atunci nu-ţi voi mai ‘explica’. sunt cam sucită, în scris, adică netalentată. mi-i mult mai la îndemănă să ‘bat din gură’ :) mult! scrisul ‘pe blog’ îl folosesc doar ca exerciţiu de autodisciplinare care, asta e, nu-mi prea foloseşte încă. sper să pot cu vremea. de aici şi multele ‘neînţelegeri’ de-a lungul ‘blogărelii’. da’ explic bucuros că-mi ştiu şi recunosc limitele şi, mai ales, carenţele multele… :(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s