Femeie!, ce veşti(mai) ai despre tine?

Motto: fotografia Francescăi Woodman

”The thing that’s important to know is that you never know. You’re always sort of feeling your way”

DIANE ARBUS

Răspund foarte rar, spre deloc, provocărilor virtuale. Am motive despre care nu am să vorbesc. Sunt ale mele, mă reprezintă şi eu nu mă (re)prezint virtual decât prin ceilalţi.

De drag, de scrisul cuiva care nu are decât o (re)prezentare de mine ştiută aici(nu faceţi presupuneri că nu-şi au rostul, nu a comentat niciodată în acest loc dar este prezenţă constantă şi-i mulţumesc pentru asta), am să mă autoprovoc, azi, arătându-vă un ungher al gândului de unde şi prin care o femeie (vă) vorbeşte.

Ascultaţi?, ori doar auziţi?

Dacă ar fi fost să joc un rol în vreun film, trezită brutal din somn şi întrebată :roll: , aş fi răspuns  (precizare necesară: nu-mi place Nicole Kidman, punct!): l-aş fi jucat pe acesta (şi) în filmul acesta.Regret enorm că filmul nu este alb-negru dar suplinesc imaginându-mi.

Despre film a scris mult mai bine decât mine MAŞA cu ceva vreme în urmă, provocarea mea este de cu totul altă natură şi are foarte puţine legături cu acel film, făcându-mi o minunată surpriză.

Aşadar…

ASCULTAŢI-o… pe Diane… care e secretul meu ?… N-am ;)

(…)

Eu sînt opera voastră,
Eu sînt averea voastră,

Fetiţa de aur pur

Ce se topeşte într-un ţipăt.
Mă răsucesc, mă pîrjolesc.

Nu vă gîndiţi că vă subestimez marea îngrijorare.

Cenuşă, cenuşă –
Tu scormoneşti şi tulburi.

Carne, os, nu e nimic aici –

(…)

fragment poezie: Sylvia Plath

p.s- pentru…
scenele mele favorite din film:
– el, înotând(rana de pe umărul lui stâng)
– ea: scena scoaterii „aerului” din saltea
p.p.s.
nu, nu-l ignor (nici )pe J.P.Wither dar nu acela era „subiectul”. nu azi.

Anunțuri

60 de gânduri despre “Femeie!, ce veşti(mai) ai despre tine?

  1. „Carne, os, nu e nimic aici”… aş fi vrut să răspund cu ale mele cuvinte, dar nu au apărut… astfel încât citez ce mi-au inspirat ale tale:

    Norii noştri de pe cer
    Îşi plâng trupul efemer,
    Azi dansând iubiţi de vânt
    Mâine-s apă în pământ…

    Norii tăi şi norii mei
    Au doar fulgere-ntre ei,
    O secundă sunt uniţi
    Dar apoi sunt despărţiţi…

    Norii rătăciţi în gând
    Se întorc aduşi de vânt
    Ca-n lumina zorilor
    Să-şi dea apa florilor…

    P.S.
    Poate într-o primăvară
    Pe acorduri de chitară
    Dintr-un nor adus de vânt
    Tu vei coborî cântând.
    (Val Eugen)

    1. ştiu din clipa în care am scris însemnarea asta că nu am să primesc un răspuns
      nici nu are şi probabil nici nu-i trebuie, e doar ea şi singurătatea ei
      Val Eugen, din care am (mai) citit la tine, ştie ! şi tu, ştii

  2. am citit traducerea lui iulian tanase inca de cand l-a postat,
    imi pare rau ca nu mai retin editura si traducatorul, dar eu am dat prin liceu de un volum de versuri semnat sylvia plath.
    sincer nu m-a dat pe spate poezia ei si nici romanul „clopotul de sticla”… as tinde sa cred, nu vreau sa fiu rautacios, dar cred ca sotul ei ted huges a facut-o faimoasa.
    cu toate astea, i-am scris un „mail” sylviei plath (nu stiu daca l-ai citit) in ideea si cu convingerea ca femeia este o nemaipomenita cititoare de poezie.

    1. ştiu, Marius, am citit şi/şi ;)
      am ales fragmentul respectiv pentru a face o legătură în subiect
      dacă aş fi fost „dată pe spate” de poezia ei (nu-s!) ai fi citit-o demult pe-aici
      mi-ar fi plăcut, la subiectul ăsta o discuţie despre femeile „celebre” în/din vecinătatea bărbaţilor lor celebri, azi erau la rând alea care s-au sinucis, apoi ar fi urmat altele…
      dar… blogosfera-i neinteresată şi eu insipidă ;)
      păstrez discuţiile acolo unde le şi am: în real

  3. …un poem pe care nu am vreme să îl pun la mine pe site, din leneȘblogRău… așa că îl scriu direct… aici…

    femeie dacă nu ai vești despre tine
    întreabă-mă pe mine cum
    de ești așa înaltă că
    nu-ți văd ochii peste poartă și
    nici umărul pe care mă ridicam la mere nu
    pare să mă apere să
    mă vadă…
    sunt așa de simpatic când mă scutur pe buze încât
    pare că te sărut cu cireșul de după mărul din poartă sau
    cu fânul din pod sau
    cu bunica încercând să afle
    de ce am cosit cu degetele încercând să
    îți fac dar un inel strălucind bine…
    uf… ce greu e să spun că
    mă așteapta un fost coleg de cameră la
    birtul din colț… mie
    numele birtului mi se pare fantastic…
    se numește „La Dumneavoastră, Domniță!„

  4. Draga mea, te știam mai ambițioasă, mai bătăioasă, mai Cell-oasă…nici acolo nu mă doare de…, așa că, hai la joacă! Pupici de mâine-i-sâmbătă!
    -Mi, şşş… uite ce răspuns (A)tipic capeţi
    ba te-am şi editat, sunt dragă, exact- cât- cum trebuie, n-ai a te îndoi de asta, şezi blând(ă) că… toate la rândul lor, acum mă joc, fain de tot,de-a altceva dar departe tare de virtual
    şşş…

  5. Draga CELLA,nu am prea multe de spus decat ca-ti multumesc pentru Sylvia Plath.
    Voi mai trece pe aici sa citesc.Acum nu stau bine cu timpul.
    Nu-mi plac nici mie lepsele,nici macar cea de acum.
    @Gabi– timpul, cred, stă oare altfel cu noi?

    1. ghici unde-i contradicţia
      da, da… el, trebuia să ştiu că cineva îşi aduce aminte, bine că ai fost tu, m-am luat de-o grijă
      stau liniştită, Îngeru-i pe mîini bune, merci

  6. stranii imaginile; cuvintele la fel de stranii; e poate vina mea, asa cum si suferinta a mea este. asa cum e martie, 7, asa cum sint toate cele care sint si nu sint toate cele care nu sint.
    cineva sa faca ceva!

    1. cineva face, Paul, asta-i sigur
      nu ştiu cît şi cum dar dacă ajută la ceva să ştii atunci să ştii: face!
      şi… eşti pe o vibraţie înaltă, tu: e numărul 1 aşa încît ţine 7 şi lasă-l pe 1 să te conducă
      nu ai vină, aşa trebuie… trece, crede-mă!!!

        1. timpul n-are sfîrşit, asta-i sigur, lumile… cu alea s-ar putea zice
          dragostile?, alea da, mereu în transformare… să nu se piardă prin timp şi lumi

  7. eu sunt un ratat exclusivist
    extatico-demențial
    indiferento-guvernamental
    pozitivist, nu experimental ci bleg de bun,
    asocial, nu egoist, sunt tristul-optimist
    ce știe cap-compasul dincolo de-abis;
    m-ascund între păreți la modu’ elitist,
    empatizez cu porcu-n glodu’ plezirist
    prizez musică drept canabis din plictis.
    m-alunec în fantasmele dă vis, io-s
    raportat la lume vis-a-vis
    ș-ordon: trăiți la genu’ narcisist!
    Cum, nu știți că nu e voe-n Paradis?
    furați-vă, dar, Vouă, ce nu vă e permis
    acu’ apare bucuria pă permis
    acum apare capătul de drum.
    să duce lumea, ș-o să ziceți… la ce bun
    nu-i fraer ăla bleg dă bun?
    ‘năvleg și bun’.. tre’ să fii cel puțân nebun

        1. Dragă, eu te-am pus în blogroll de ieri, nu mă lua cu d-alea că-s anti romamericanisme, pune-mă în b.tău şi mai vorbim :lol:
          dex AM!, mai multe ediţii :D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s