Femeie!, ce veşti(mai) ai despre tine?

Motto: fotografia Francescăi Woodman

”The thing that’s important to know is that you never know. You’re always sort of feeling your way”

DIANE ARBUS

Răspund foarte rar, spre deloc, provocărilor virtuale. Am motive despre care nu am să vorbesc. Sunt ale mele, mă reprezintă şi eu nu mă (re)prezint virtual decât prin ceilalţi.

De drag, de scrisul cuiva care nu are decât o (re)prezentare de mine ştiută aici(nu faceţi presupuneri că nu-şi au rostul, nu a comentat niciodată în acest loc dar este prezenţă constantă şi-i mulţumesc pentru asta), am să mă autoprovoc, azi, arătându-vă un ungher al gândului de unde şi prin care o femeie (vă) vorbeşte.

Ascultaţi?, ori doar auziţi?

Dacă ar fi fost să joc un rol în vreun film, trezită brutal din somn şi întrebată :roll: , aş fi răspuns  (precizare necesară: nu-mi place Nicole Kidman, punct!): l-aş fi jucat pe acesta (şi) în filmul acesta.Regret enorm că filmul nu este alb-negru dar suplinesc imaginându-mi.

Despre film a scris mult mai bine decât mine MAŞA cu ceva vreme în urmă, provocarea mea este de cu totul altă natură şi are foarte puţine legături cu acel film, făcându-mi o minunată surpriză.

Aşadar…

ASCULTAŢI-o… pe Diane… care e secretul meu ?… N-am ;)

(…)

Eu sînt opera voastră,

Eu sînt averea voastră,

Fetiţa de aur pur

Ce se topeşte într-un ţipăt.

Mă răsucesc, mă pîrjolesc.

Nu vă gîndiţi că vă subestimez marea îngrijorare.

Cenuşă, cenuşă –

Tu scormoneşti şi tulburi.

Carne, os, nu e nimic aici –

(…)

fragment poezie: Sylvia Plath

IULIAN TĂNASE traduce! citiţi

p.s- pentru…

scenele mele favorite din film:

– el, înotând(rana de pe umărul lui stâng)

– ea: scena scoaterii „aerului” din saltea

p.p.s.

nu, nu-l ignor (nici )pe J.P.Wither dar nu acela era „subiectul”. nu azi.