antEmotto:
„Şi totuşi eşti plin de singuratate, Galilei”
Nu, nu amintirile dor
poate neputinţa din noi, doar(e), uneori
durerea are şi ea, poate, voluptatea ei iar locurile din noi unde o găzduim îngrijind-o atent ‘ca pe tine însuţi‘ sunt încercarea timidă de a ne apăra de fericirea care ştim că nu există
Bacovia-mi poate cînta şi-a A şi în U… departea-i aproape şi … nu eşti tU
„Departe, în cetate viaţa tropotă…
O, simţurile-mi toate se enervau fantastic…
Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic
Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat.”
O, simţurile-mi toate se enervau fantastic…
Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic
Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat.”
Un gând despre “din siberia, cu dragoste”