din siberia, cu dragoste

antEmotto:

„Şi totuşi eşti plin de singuratate, Galilei”

Nu, nu amintirile dor

poate neputinţa din noi, doar(e), uneori

durerea are şi ea, poate, voluptatea ei iar locurile din noi unde o găzduim îngrijind-o atent ‘ca pe tine însuţi‘ sunt încercarea timidă de a ne apăra de fericirea care ştim că nu există

Bacovia-mi poate cînta şi-a A şi în U… departea-i aproape şi … nu eşti tU

„Departe, în cetate viaţa tropotă…
O, simţurile-mi toate se enervau fantastic…
Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic
Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat.”

Anunțuri

27 de gânduri despre “din siberia, cu dragoste

    1. de-ai şti cît dor de tare…
      rază minunată de soare…
      e atîta pustiu şi fărădenădejde în lumea viermuind de fiinţe părelnice
      dorului doare

    1. trebuia să citeşti cum am scris, prietene, siberiile erau şi au rămas o stare a mea unde-i atîta pustiu captiv în pustiu dintr-un alt pustiu încît … nici măcar eu nu-s
      doar pustiu
      „deşertăciunea deşertăciunilor ce deşertăciune”

  1. demult am vrut sa spun ca nu amintirile dor, ci magariile noastre pentru care nu stim sa cerem iertare si apoi sa ne iertam pe noi insine…
    Cam toate romantele si romanele vorbesc despre asta…
    Scuze !

  2. Nu, nu amintirile dor
    Rautatea din ganduri, se pare
    Ne caverneaza fiinta, inflamata stupid,
    In nevoi meschine, de razbunare
    Si nu cred sa gresesc, daca spun
    Renunta,suflete marunt
    Sa te consideri mare!

    Madi si Onu

    1. și eu îți mulțumesc, Gabriela
      mie cred că mi-e frică să și trăiesc.. citeam azi că anxietatea-i boala secolului
      a cîta generație om fi care zicem asta pe lîngă chestia aia „de sacrificiu„?

      1. Da, şi mie. Dar nu din cauza anxietăţii neapărat ci pentru ca ştiu că e zadarnic. Sau, în fine, nu vreau să trăiesc „vieţi” pe care le-am mai trăit şi în care totul e previzibil. Dar, cine ştie?…

        1. răspunsul, cum știm (și)azi, e cu vocea Îngerului din Lisa..
          ”mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s