antEmotto:
„Şi totuşi eşti plin de singuratate, Galilei”
Nu, nu amintirile dor
poate neputinţa din noi, doar(e), uneori
durerea are şi ea, poate, voluptatea ei iar locurile din noi unde o găzduim îngrijind-o atent ‘ca pe tine însuţi‘ sunt încercarea timidă de a ne apăra de fericirea care ştim că nu există
Bacovia-mi poate cînta şi-a A şi în U… departea-i aproape şi … nu eşti tU
„Departe, în cetate viaţa tropotă…
O, simţurile-mi toate se enervau fantastic…
Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic
Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat.”
O, simţurile-mi toate se enervau fantastic…
Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic
Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat.”
te imbratisez cu Iubire !
de-ai şti cît dor de tare…
rază minunată de soare…
e atîta pustiu şi fărădenădejde în lumea viermuind de fiinţe părelnice
dorului doare
ruxandra cesereanu spunea ceva de genul: fiecare are siberia lui.
hmm
aş putea zice dar zic doar că prefer a mă cenzura
adînc !
CELLA,cum sa nu ne bucuram ca existam cand vedem atatea minunatii?
Poate ca datorita lor rezistam.
O zi magica!
Iti las un videoclip de-al meu!Sper sa-ti placa.
tare mult îţi mulţumesc, draga mea, n-am dovezi despre mine c-aş rezista iar în minuni… nu cred !
Când am citit „Siberia” am tresărit: poate te-ai gândit şi la mine…
trebuia să citeşti cum am scris, prietene, siberiile erau şi au rămas o stare a mea unde-i atîta pustiu captiv în pustiu dintr-un alt pustiu încît … nici măcar eu nu-s
doar pustiu
„deşertăciunea deşertăciunilor ce deşertăciune”
tpt cu dragoste, cu multa dragoste
probabil doar ea m-ar mai putea aduce înapoi(A-mi)
probabil…
emotionante gânduri…
oooooooo
ce surpriză, pare că siberiile-şi descoperă împreună cu voi iarba fiarelor
poate pot…
demult am vrut sa spun ca nu amintirile dor, ci magariile noastre pentru care nu stim sa cerem iertare si apoi sa ne iertam pe noi insine…
Cam toate romantele si romanele vorbesc despre asta…
Scuze !
pentru ce, scuze ?
Nu, nu amintirile dor
Rautatea din ganduri, se pare
Ne caverneaza fiinta, inflamata stupid,
In nevoi meschine, de razbunare
Si nu cred sa gresesc, daca spun
Renunta,suflete marunt
Sa te consideri mare!
Madi si Onu
vă îmbrăţişez rotund, Madi şi Onu dragi, amintirile chiar nu dor
alină şi ne dau dorul de noi aceia
Reblogged this on leneşrĂu's Blog ?.
Aş prefera Siberia, dorului…
posibil să nu aibă nimic împotrivă:)
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Mulţumesc, Cella. Ne e frică de fericire. Bănuim ce se află dincolo de ea. Numai cei fără instinct de conservare au curaj să fie fericiţi.
și eu îți mulțumesc, Gabriela
mie cred că mi-e frică să și trăiesc.. citeam azi că anxietatea-i boala secolului
a cîta generație om fi care zicem asta pe lîngă chestia aia „de sacrificiu„?
Da, şi mie. Dar nu din cauza anxietăţii neapărat ci pentru ca ştiu că e zadarnic. Sau, în fine, nu vreau să trăiesc „vieţi” pe care le-am mai trăit şi în care totul e previzibil. Dar, cine ştie?…
răspunsul, cum știm (și)azi, e cu vocea Îngerului din Lisa..
”mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice”
Reblogged this on DRAGANESTI-VLASCA and commented:
Serenitatea unei paduri de mesteceni si a unui camp cu floarea soarelui…