nu mă certa, Nini, pe Shakespeare nu l-am tradus noi

SONNET 89

Say that thou didst forsake me for some fault,
And I will comment upon that offence;
Speak of my lameness, and I straight will halt,
Against thy reasons making no defence.
Thou canst not, love, disgrace me half so ill,
To set a form upon desired change,
As I’ll myself disgrace: knowing thy will,
I will acquaintance strangle and look strange,
Be absent from thy walks, and in my tongue
Thy sweet beloved name no more shall dwell,
Lest I, too much profane, should do it wrong
And haply of our old acquaintance tell.
For thee against myself I’ll vow debate,
For I must ne’er love him whom thou dost hate.

şi mă suni în fiece noapte şi eu nu mă apăr, ştiu că greşesc şi mi-e bine aşa

lasă, zici tu închizînd telefonul, mîine dimineaţă ne-om trezi

şi de fiecare dată este aşa

♣/♥

Mă laşi, îmi spui, pentru prea multe patimi
şi te-nţelege firea-mi guralivă,
îmi spui ca-s şchiop şi grabnic glezna-mi clatin,
nu-ţi stau nici cu o vorbă împotrivă.
Nu poţi, măsura multelor prigoane
s-o dai, iubire, când îţi ies in cale,
cum însumi, îmi spun vorbele duşmane
făcându-mă străin fiinţei tale.
Voi fi străin de pasul tău şi gura
dulcele nume n-o să ţi-l mai sune
şi n-am s-ajung, profan, să-ntrec măsura
trădând ce-a fost cândva să ne adune.
Doar împotrivă-mi vorbele-am să caut:
ce tu urăşti, nicicând nu pot să laud.