nu mă certa, Nini, pe Shakespeare nu l-am tradus noi

SONNET 89

Say that thou didst forsake me for some fault,
And I will comment upon that offence;
Speak of my lameness, and I straight will halt,
Against thy reasons making no defence.
Thou canst not, love, disgrace me half so ill,
To set a form upon desired change,
As I’ll myself disgrace: knowing thy will,
I will acquaintance strangle and look strange,
Be absent from thy walks, and in my tongue
Thy sweet beloved name no more shall dwell,
Lest I, too much profane, should do it wrong
And haply of our old acquaintance tell.
For thee against myself I’ll vow debate,
For I must ne’er love him whom thou dost hate.

şi mă suni în fiece noapte şi eu nu mă apăr, ştiu că greşesc şi mi-e bine aşa

lasă, zici tu închizînd telefonul, mîine dimineaţă ne-om trezi

şi de fiecare dată este aşa

♣/♥

Mă laşi, îmi spui, pentru prea multe patimi
şi te-nţelege firea-mi guralivă,
îmi spui ca-s şchiop şi grabnic glezna-mi clatin,
nu-ţi stau nici cu o vorbă împotrivă.
Nu poţi, măsura multelor prigoane
s-o dai, iubire, când îţi ies in cale,
cum însumi, îmi spun vorbele duşmane
făcându-mă străin fiinţei tale.
Voi fi străin de pasul tău şi gura
dulcele nume n-o să ţi-l mai sune
şi n-am s-ajung, profan, să-ntrec măsura
trădând ce-a fost cândva să ne adune.
Doar împotrivă-mi vorbele-am să caut:
ce tu urăşti, nicicând nu pot să laud.

Anunțuri

17 gânduri despre “nu mă certa, Nini, pe Shakespeare nu l-am tradus noi

  1. Primăvara (Nichita Stanescu)

    Primejdii dulci alcătuind sub gene,
    mi te iveşti istovitor de dulce
    cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
    pe ei sărutul lutului, alene.

    Te stingi încet din mine, iară
    sub piept loveşte-n căldărim o minge
    şi ziua pe trotuare se prelinge,
    lăsând în urmă-i iz de primăvară.

    Alături de mocirlele uscate
    ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
    Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
    cam câte fete-s astăzi deflorate?

    Un orizont pierdut, cu buze roşii
    sărută-n creştet noaptea pe hotare
    Cocoarele revin din depărtare
    şi mor în primăvară ofticoşii…

    O primavara frumoasa iti doresc!

    1. asemenea să primeşti
      fiecare gînd pentru Nini e un înger care aduce Lumină celui care-l are şi mai departe spre ceilalţi îl poartă.vei primi doar dăruind … părelnica viaţă ne are pămîntului , noi ? roua ridicată în ploile care se rotesc picurîndu-ne iar şi iar, nimicuri aburind …

    1. tu, luminoasă mult preaiubită făptură albastră, eşti precum ştim perfecţiunea cubului al cărui ciob e strîns cu atîta iubire de inima dragului tău
      Nini-i veşnic alături (şi-)în IUBIRI
      pomenindu-l mereu Lumină dăruim, Lumină primim

    1. :))) îmi pare rău, Gabi, mă dau serioasă şi neagră
      pînă se schimbă ceva în bine pentru noi toţi aşa rămîn
      NEAGRA din fereastră
      de unde scot limba la univers
      că lui oricum nu-i pasă de limba şi moaca mea

      zile faine să ai, multă sănătate
      asta să o avem toţi că poate e nevoie
      să aprindem ori să stingem Lumina
      (poate aici, poate…poate în altă parte)

  2. ”şi mă suni în fiece noapte şi eu nu mă apăr, ştiu că greşesc şi mi-e bine aşa”
    Cat de plina de lumina esti tu in intunericul in care astepti sa se intample ceva bun…iar ei fac intamplari cu atat mai rele parca…Lumina ce esti, Cella…serioasa si neagra.

    1. tentată să dau pac cu un Leşe, ori Tatiana, „nu-i Lumină nicări c-or murit tăţi oamenii” am rezistat
      eroic :-P
      am ales varianta B: am postat ceva vechi despre care mi-am amintit „neagră şi serioasă” fiind(u-mi)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s