Octavian Blaga– Tone de femei mi-au pipăit inima,
dar una singură mi-a usturat-o: ea.
– a rămas captiv, biet naiv –
De unde vin eu, ninsoarea, pămîntul şi oamenii sunt o duşmănie drăgăstoasă. povestea despre trecutul meu de rouă îi ameţeşte şi li se topeşte pe gene în lacrimi înduioşate. apoi iubidu-se mă respiră redîndu-mă venirii, abur.
Doar copiii şi îndrăgostiţii mă ştiu păstra…
perfecţiunea stării lor efemere
nă
-me
te-
nu mă tem, nu te teme, nu temeţi
trecerea
iubindu-vă duşmănia
ning!
♣/♥
leneşrĂu's Blog ? 
Zăpezi, orgii de alb sonor,
Îndepărtate stări de sete
A îngerilor care mor
Cuviincioşi şi pe-ndelete….
…a zis (scris) cineva, probabil Mircea Micu, dar nu sunt chiar aşa sigur, mama ei de ţinere de minte!
ce nedrept l-am, aproape, uitat… deja?:(
mulţumesc, că mi-ai reamintit
„A fi peste mormântul verii,/ Sedus de viaţă ca de-un dor/ Mânz tânăr degustând lumina/ Sălbatic şi nerăbdător.// Să crezi că nu există moarte/ Că morţii sunt numai un fel/ De fluturi adormiţi de muzici/ Şi-nchişi în bile de oţel.// A fi uitat de toată lumea/ A fi iubit de cine vrei/ Când vin să te-ncălzească noaptea/ Fragile, turmele de miei.// A fi pe-un câmp uitat de lume,/ De smog uitat şi de maşini,/ Tu singur duelând în aer/ Cu săbiile unor crini.// A şti râzând, că sânul tandru/ Rotit în porţelan etern/ Se surpă-n el până devine/ Mormânt al laptelui matern.// Şi peste toate, ca un tigru,/ Să treci râzând şi să te minţi./ Şi când ameninţă zăpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinţi”.
ce frumos, ce minunat de frumos şi ce-mi place , greşind, să zic iar şi iar: minunat de frumos
Mai trăieşte prin cărţile sale, cam vitregite de soartă la mine deoarece, dacă am găsit un ban pentru alte cărţi, nu am mai găsit bani să cumpăr rafturi pentru ele, aşa că zac pe unde gând n-ai gândi (funduri de dulapuri, cufere, etc. Aşa că degeaba zic eu acum că o să-l caut pe MIrcea Micu mâine… Aşa că mai sunt reminiscenţele din memorie şi, bineînţeles, câte ceva pe net… Dar n-am găsit poezia care conţine catrenul rătăcit prin memorie şi din această cauză chiar nu sunt sigur asupra paternităţii sale (dacă aş face referire la o poetă, ar trebui să zic: ,,asupra maternităţii sale”?) Hă, hă!, ce-mi plac glumele mele!
ale tale şi mie
aşa-i? şi mie care mi se părea copacul curios să privească şi el pe fereastra norului…-asta până la …mişcarea apei!
aşa-I:)
haha … fufele astea care se pricep :)))))))))))
MULŢUMIM, NOI CELE NUMITE „FUFE”, TUTUROR CELOR CARE AU REACŢIONAT!
am lăsat, intenţionat, acel ‘spam’, pe flux
am avut, mereu, dreptate…
îmi pare plictisitor să am, mereu, dreptate…
îmi cam iau rămas bun de la cei cu linkuri şi comentarii bezele, fără supărare… virtualul e doAr o părere… asemenea multor altor iluzii, pleonasm, efemere
:) drum bun, – şi lumină-, unora
bun venit, – celorlalţi-, la nave va :)
Și eu care voiam să spun de Luțu de lângă sobă sublimând arome de cățel plouat.
tu poţi spune, ne ştim ;)
chiar îţi par fufă?
Nu folosesc cuvântul da-n Dex =plevușcă, probabil ochiul tau de cer îi părea o copcă și s-a crezut la pescuit iar cu pescarii și microbiștii nu te poți pune!
:(m-amuitat şi eu în dex…
şi în ‘oglindă’a oamenilor(?)
cella….esti prea inteligenta sa bagi in seama asa ceva….las-o focului :)
nu e prima data cand ii vad urmele trecerii otravite…
;) am zis că era la spam
da..pai sa moara in spam :)
:))) eu sunt o persoană tolerantă
spamul blogului nu şi nu
Zilele acestea de alb(la noi e frumos si bland), am observat cu uimire ca animalutele strazii, prieteni de-ai mei, se comporta ca si cand ar fi indragostiti de zapada atat de alba.
:) îndrăgostelile fulgilor, nămeţi de iubire
nici netroienita de si nici in iubire,
dar cu sufletu-mi inghetat
nu, nu te-am uitat
mai asteapta-ma putin, ma CELLE …
n-ai cum să mă convingi că sufletul îngheaţă
niciodată! :)