Preferatul meu este AICI, dar îmi plac toate. Mult!
– APOHARIA –
Te uită, femeie, ce tril triumfal
privighetorii-i atârnă de cioc!
Aripile-i trec prin nori parcă-s foc.
Îi pare că zboru-i un zbor colosal,
se-avântă spre soare şi-i loc
pentru zboru-i banal.
Dar vulturul o-nhaţă de pene, de cioc,
crestându-i trilul solemn pe mijloc.
Te uită, femeie, ce tril triumfal
vulturul poartă acum la breloc!
Şi trilul sună, degeaba, banal.
În arc încordată săgeată-otrăvită
prada adulmecă şi-o rupe de zbor.
Săgeata, ea însăşi, e-acuma vrăjită
şi-un tril triumfal se-avântă spre nori.
Chiar mâine săgeata va ucide un cerb,
topindu-şi în el al trilului verb.
Te uită, femeie, un cerb…
Pe masa copiilor e binevenit,
se bucură vânătorul căzut în decor.
Zeul trebuie numaidecât cinstit.
Coliba, flămândă, ovaţionează în cor.
Te uită, aceasta e lumea, femeie!
Ascunsă-ntre oameni, doar tu îmi eşti zee.
Şi-acesta e trilul ce-l cânt triumfal.
Prin viaţa aceasta voi trece banal.
… Iată, câte fructe, la margină de drum!
Dar ce clopot îmi bate în tâmplă acum?
Ce plumb mă apasă pe gât şi pe piept?
Şi drumul acesta – de când e mai drept?
Ce stele sunt acestea ce nu-s?
Şi pietrele din preajmă – unde s-au dus?
Iată, cum cad cu ochii în cer!
Şi, iată, sânge – pe podeaua de fier!
Un strigăt albastru îmi rămâne pe gură.
E tot mai rece această căldură.
Drumul s-a aprins şi s-a stins într-un punct.
Fructele aproape s-au copt. Dar plouă mărunt.
leneşrĂu's Blog ? 
servus…
arcul şi săgeţile acestea, dacă ni se mai înfig, Cella, în suflet, acolo unde cicatricile se desluşesc cel mai greu, atunci nimic nu este încă pierdut…
toate cele bune
Flavius,
ştiu şi eu… o fi bine? dacă săgeata redeschide răni?… iar şi iar
sufletul s-ar mai şi hodini, din vreme-n vreme, poate
dar… da, aşa-i nimic nu-i pierdut, sper
cele bune şi ţie, neobositule