Prinţul meu şi calul său, alb parcă, n-au mai ajuns. am aflat despre povestea ratării întîmplător. era ceva cu o viză de tărîm. neacordată ! se făcea că eu eram transformată. normal. o stană de piatră. zînele, în basmele de adormit copiii, sunt întrupări colorate. au aripi. eu, punînd puncte aiurea, am parte de zîne malefice. babele cloanţele şi sfintele zilelor, care mai apucă, trec pe la mine doar cînd nu-s. sunt, mai mereu, pe ducă. ce ne facem fetelor. turcii beau cafea 
Înapoi poveştilor. ne vom revedea.
Refrenul era cu podul de piatră care se dărîma. normal. nu face nimeni, altul, pe mal înjos. malul rămîne pe malul lui
hai să ‘comunicăm’ lălăind’…
eu, am început
care vreţi…
???
Like this:
7 bloggers like this post.
Pingback: Paporniţa rockeriţă (2) | Ţara vorbelor în vânt
Pingback: Melomania (6) « Alice Georgiana
una dintre acelea pe care le-am ascultat în Clujul ‘meu’ şi le ‘cînt’ mai mereu, în gînd, cînd (îmi e) dor
Pisoiul este superb.
să ştii că-i şi extrem de conştient de ce-i
Vai, mi-ai amintit de Nemo, l-am vazut prima oara pe coasta de vest, cu copiii
Ce vremuri….!
Il pupam cu drag pe albul motanel Snejinka, printul tau iubit!
Un video:
multumeste pentru toate, minunate!
Si inca un video:
Si inca unul:
Pingback: Albert Joseph Moore (4 septembrie 1841 – 25 septembrie 1893), pictor englez « my heart to your heart
Pingback: Doftoroaia - reluare | Blogul lui Nea Costache
Pingback: duminica cu muzici asortate | Ţara vorbelor în vânt
Pingback: Life in pictures « Alice Georgiana
Ce motan serios s-a facut Snejinka
! Un adevarat motan cu greutate?!
Ar fi bine sa nu se ia la bataie cu alti motani: boticul sau roz parca arata foarte bine si fara zgarieturi
!
pai… iti era dor de el, am zis sa ti-l livrez in cea mai recenta editie
fii pe pace ca n-ajung ceilalti motani la el iar monopolul zgiriieturilor, iubacioase, il detine altetea mea incoronata gata
Pingback: Freddie Mercury omagiat de Google la 65 de ani de la nasterea sa « Supravietuitor's Blog
Pingback: Interpreți români de muzică ușoara ai anilor ’60 – ’80 ( I ) | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Miercurea (cică-i) fără cuvinte - doar cu râs! | Blogul lui Nea Costache