Prinţul meu şi calul său, alb parcă, n-au mai ajuns. am aflat despre povestea ratării întîmplător. era ceva cu o viză de tărîm. neacordată ! se făcea că eu eram transformată. normal. o stană de piatră. zînele, în basmele de adormit copiii, sunt întrupări colorate. au aripi. eu, punînd puncte aiurea, am parte de zîne malefice. babele cloanţele şi sfintele zilelor, care mai apucă, trec pe la mine doar cînd nu-s. sunt, mai mereu, pe ducă. ce ne facem fetelor. turcii beau cafea :)
Înapoi poveştilor. ne vom revedea.
Refrenul era cu podul de piatră care se dărîma. normal. nu face nimeni, altul, pe mal înjos. malul rămîne pe malul lui
:) hai să ‘comunicăm’ lălăind’…
eu, am început
care vreţi…
??? :)
leneşrĂu's Blog ? 
:) ever, ever, E V E R !!!
una dintre acelea pe care le-am ascultat în Clujul ‘meu’ şi le ‘cînt’ mai mereu, în gînd, cînd (îmi e) dor
Pisoiul este superb. :)
:D , mulţumim frumos
să ştii că-i şi extrem de conştient de ce-i
Vai, mi-ai amintit de Nemo, l-am vazut prima oara pe coasta de vest, cu copiii :) Ce vremuri….!
:) şi tu, mie, de EA
:)
Il pupam cu drag pe albul motanel Snejinka, printul tau iubit!
Un video:
multumeste pentru toate, minunate!
Si inca un video:
Si inca unul:
Ce motan serios s-a facut Snejinka :D ! Un adevarat motan cu greutate?!
Ar fi bine sa nu se ia la bataie cu alti motani: boticul sau roz parca arata foarte bine si fara zgarieturi :D !
pai… iti era dor de el, am zis sa ti-l livrez in cea mai recenta editie :D
fii pe pace ca n-ajung ceilalti motani la el iar monopolul zgiriieturilor, iubacioase, il detine altetea mea incoronata gata