„mîna întinsă care nu spune o poveste… nu primeşte…”*

Prinţul meu şi calul său, alb parcă, n-au mai ajuns. am aflat despre povestea ratării întîmplător. era ceva cu o viză de tărîm. neacordată ! se făcea că eu eram transformată. normal. o stană de piatră. zînele, în basmele de adormit copiii, sunt întrupări colorate. au aripi. eu, punînd puncte aiurea, am parte de zîne  malefice. babele cloanţele şi sfintele zilelor, care mai apucă, trec pe la mine doar cînd nu-s. sunt, mai mereu, pe ducă. ce ne facem fetelor. turcii beau cafea :)

Înapoi  poveştilor. ne vom revedea.

Refrenul era cu podul de piatră care se dărîma. normal. nu face nimeni, altul, pe mal înjos. malul rămîne pe malul lui

a fost odată ca niciodată

*

:) hai să ‘comunicăm’ lălăind’…

eu, am început

care vreţi…

??? :)

Anunțuri

23 de gânduri despre “„mîna întinsă care nu spune o poveste… nu primeşte…”*

  1. Ce motan serios s-a facut Snejinka :D ! Un adevarat motan cu greutate?!

    Ar fi bine sa nu se ia la bataie cu alti motani: boticul sau roz parca arata foarte bine si fara zgarieturi :D !

    1. pai… iti era dor de el, am zis sa ti-l livrez in cea mai recenta editie :D
      fii pe pace ca n-ajung ceilalti motani la el iar monopolul zgiriieturilor, iubacioase, il detine altetea mea incoronata gata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s