La capătul întunericului focurile de artificii- nunta. pe celelalte le-a stins primăria să fie de hram.
La capătul focurilor de artificii un copac- orăcăiala. pe ceilalţi i-a tăiat primăria să facă un parc cu drum drept.
La capătul copacului o uşă- stai ?. pe celelalte le-a închis primăria pentru deratizare.
La capătul uşii un peron- ???. pe celelalte le-a închis primăria pentru economie şi limitarea panicii.
La capătul peronului un ocean- acum să te văd. pe celelalte le-a închis primăria pentru nimic.
La capătul oceanului … un suflet… – ceee?. pe celelalte Le-a înălţat …
– alooo ?, primăria ? ce facem cu golul ăsta ?
– daţi-i o piatră să nu se rătăcească.
Iar la capatul golului, o piatra, precum spuneai, dar vai, la capatul pietrei, o mana gata sa o arunce… primarul, naiba sa-l ia! :P
primăria n-avea nimic împotrivă
http://alexandervsalexander.blogspot.com/2011/09/interviu-cu-gellu-naum-cred-ca-poetii-s.html
cred ca o sa iti placa interviul cu gellu naum. :)
crezi bine !
Da, toate astea se intampla la Un capat… dar la celalalt? :D
ţi-aş zice da’ mă tem să nu mă crezi dusă cu… ă, pluta :)
pate că-s
la capătul firului, un (a)vid!
-aici nu sunt goluri, aici suntem cu toţii plini! veniţi să plătiţi impozitul pe pământul de unde aţi furat piatra!
fir prefir nu-şi taie capul nod deznodîndu-şi centrifugăm din preapin gol
aşa stîrnim implozii în vid: plecînd plătim venirea furată