ce-am

« … Du-te acasa, prostule,
9-ciocarlia_41f61920ceNu-ți mai pierde nopțile »
(Cântec lăutăresc)

Mi-am cam pierdut de drum elanul stăteam prea mult în locuri care cu vraja lor înșelătoare mă amînau plecării ce

mă știa vie și atunci am amînat să mor îmblînzitor de fluturi vîntul era

gol și-am inspirat ca să-l îmbrac ce pas greșit ce pas ciudat

și fără loc de îndurare alunec iar din sare-n stare

(starea de visAre avantaj ea)

maestrul Guguianu& versurile lui Geo Dumitrescu

Marcel-Guguianu-Lolita– Ar fi bine s-o uiți ! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine …01_main_358_path
– Ușor de zis! Mi-a răspuns – nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.

– Uitați-o! le strig ochilor – pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun !- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
sculptura-Marcel-Guguianu1lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea –
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolanită, domnește.
Nu-ncerca, n-ai cum s-o alungi, orb vei ramâne –imageara
alunga-ți ochii, lumina,
căci numai o data cu noi
va pleca și ea de la tine.

– Uitați-o, uitați-o ! le strig disperat mâinilor,
uitați-o, voi, ciudate vietați electrice,
liniștitele mele unelte :
de-acum înainte, cuprindeți vazduhul în brațe,
hărăziți mângâieri doar obrazului pufos
al poamelor, al pruncilor,
doar întinderii albe a hârtiei,
și rotunjiți-vă palmele în jurul mărului
și-al portocalei,
21-sculptoramarcelaguguianuan a1922-1de-acum înainte, cuprindeți de mijloc
doar arborele din drum, tăcut și statornic.

– Uit-o și tu, îi strig sângelui,
întoarce-te acasă, prostule, aduna-ți apele
în matca lor veche și, cântând,
lasă unda să-ți joace în voie
pe prundurile multicolore ale vieții …
– Zadarnic, zadarnic ! îmi spune
n-ai cum să-ntorci, nu mai poți alege
unda grăbită a râului
din vânatul val nestatornic al măriiAspect interior Pavilion muzeal 94
în care s-a pierdut fără urmă …

– Uit-o ! îmi strig disperat mie însumi,
fugi, gonește, scapără-ți pașii
departe spre zare, încotro vezi cu ochii,
Marcel_Guguianu_Elan-330x638fugi, nu te mai uita în urmă,
azvârle peste umar pieptenele :
dese paduri înalte s-or așterne
între tine și ea!
fugi, azvârle oglinda : lacul întins,
cu nemărginirea-i de ape, va îneca
amintirea ei …

Marcel-GuguianuFug, alerg … Zadarnic alerg, o, zadarnic :
oglinda umedă a lacului
cu ochii ei calzi, luminoși, mă privește,
iar șoapta pădurii adânci mă tot cheamă
cu glasul, cu vorbele ei,
și toți arborii, arborii dragi, spre mine întind
o, arborii mereu spre mine întind
brațele ei.

Anunțuri

2 gânduri despre “ce-am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s