eclipsă albastră pe patine cu rotile

Triptico

există doar două litere

Α  Ω

ana are mere

ea e

gata

eu, încă, zbor

am

Petru Dincă-mi traduce Vocalele lui Arthur…

… pentru tine Rimbaud

A negru, E alb, I roşu, U verde, O de-azur,
Latentele origini vi le voi spune toate:
A e corsetul negru de muşte-ntărâtate
Ce-nchipuie în jurul cadavrului impur

Golfuri de umbră; E, aburi candízi şi corturi nalte,
Lănci de gheţari, regi albi şi freamăt, de răsúri  ,
I, purpuri, sânge ftizic, râs de frumoase guri,
Cuprinse de mânie sau de beţii crispate;

U, cicluri şi vibrare de valuri verzi, genuni,
Ori liniştea adâncă a turmei pe păşuni
Şi-a urmelor săpate pe-o frunte studioasă;

O, Trâmbiţă supremă cu ţipete pierdute,
Tăcerile de Astre şi Îngeri străbătute,
– Omega, violetul ce Ochii-I îl revarsă!

Α şi Ω

hai la joacă ! consoană/ vocală. ce vocală consoano. eeeeeeeeeeee

e un secol grăbit. dacă nu ne jucăm acum de-a adevărul ascuns şi provocarea-n găsit ce. dacă nu, ce? nimic.

am ales LUNA. tocmai eu, banal îndrăgostita de SOARE, eu- eu?.

fata asta-i săracă cu duhul ori bolnavă cu sufletul

de umbra a  a pămîntului. fata asta-i umbră pămîntului.

o să moară de inimă rea. de la o vreme.

unde întrebarea e: ce-i sufletul?

Α  Ω

cît de banală e fata asta!

ana are mere.

niciodată nu am să am nimic. am muncit din greu pentru asta şi sunt mulţumit.

un pistrui sărutat cumva obsesiv

cîteva vorbe zise şi apoi …  evanescenţe (-n)… a  e  i  o  u

oglinda prin care chiar pot trece

oricind

Joan Miró E. personajul colectiv. obsesiv, doar azi, e o joacă. am zis.

are tot ce-i trebuie să poată zice: drum bun, ia linia aia mea şi zboară

ziceam că luăm o linie să vedem unde ne duce, n-ai uitat, da ?

la început a fost

linia şi „am nimic…”

uneori să fii puternic e peste puterile tale. uneori să fii mereu doar puternic e atît de plictisitor. ca veşnicia. ar zice. dar nu zice că nu are cu ce compara. cînd nu ştii e bine să ai bun simţ. adică să simţi cu adevărat.

tacerea.

unde întrebarea e: ce-i a şti?

din cînd în cînd cei puternici mereu trebuiesc legănaţi blînd şi sărutaţi pe pistruiul acela.

eu, nu

ana are mere obsesive

gata.

Α  Ω

noi?, nu

Anunțuri

47 de gânduri despre “eclipsă albastră pe patine cu rotile

    1. suflet în lacrima mea şi toate lacrimile toamnei mele, Tatiana:(
      nu-i zi să nu-i ascult acea „cea mai tragică voce” şi nimeni niciodată nu mi-o poate înlocui în toate durerile şi mîngîierile
      dar… tu ştiai deja asta
      mulţumesc! pe Dumnezeu îl mai aştept să bea un ceai cu mine că-n aşteptare podul şi scara de îngeri e mereu tot mai plină
      tocmai îl ascultasem pe maestrul Dinică şi-mi ziceam că un an e mai puţin de-o clipă

      p.s.- încep a crede că mie-mi cam lipseşte o doagă nu o verigă(p-aia am ‘pierdut’-o absolut intenţionat ;) )
      dacă mai durează mult ‘sezonul’ risc să rămîn fără butoi. cumva debu(solată)Toiată
      în ce puii mei mai strîng lacrimile lui fratele ovides?

      p.p.s.- pă ana aia zău c-aş bate-o măr. bine, şi pă încă cîteva ne/ane ;) da’ asta-i ‘din alt film’. bat obsesiv de frumos, aşa mi s-a spus. şi ce-i drept şi-o şi cam cere, cred, A na, na :)

      da numele îmi place de mor A N A

      1. Dacă ai atâta umor și fină ironie în tine, cred că mergi vertiginos spre primăvară.
        Esențialul este să treci cu nepăsare iarna…pune o gutuie la fereastră…
        Lasă doaga, veriga va reașeza lucrurile. Ei, nu pot avea poezia asta a ta în banalele mele fraze!
        Ana aia are mereu mere. Si un nume, frumos, dar e doar un nume. ;)

    1. am o fotografie cu fetele de pe un cîmp de la Ţebea prin anii ’80
      nici nu-mi vine a crede ce frumoşi eram. şi ce mult ne iubeam(nu cu ele :) ). şi ce blestem greu pe verbele mele să fie toate la trecut

      1. Aproape toți avem o mulțime de verbe la trecut. Eram, visam, speram…
        Eram (!) prea mică pentru a mă cunoaște personal cu fetele, dar le admiram teribil. Partaj era joia, Partaj era după ce Ecoul s-a destramat, și cana cu vin și gutuia și Cireșul! Odată o să lăsăm trecutul, pentru că acestea vor exista veșnic, fie că le place sau ba. Ne plac nouă și deja mă simt mai înaltă decât toți pigmeii ăia. Tatiana trăiește , câți își mai permit să trăiască veșnic prin voce?

        1. oy, oy,oy ce primăvară-i în mine. pînă-n măduva oaselor. da numa că iele nu ştiu încă. da le dau mereu s.m.s.uri cu s.o.s.

  1. Liniile urmeaza trasee.
    In linie, cateva statii
    ai companie…
    Nu poti sa fii suparat
    pe cineva care a urcat
    mai devreme…
    Nici cei de la transporturi
    nu-s vinovati
    ei doar fac liniile..
    Sincronizarile sunt aiurea..
    asta e problema!

    1. ai atins punctul exact
      (al liniei)
      din care-i ajuns în plecat.
      contratimpul
      (în linie)
      nu-i problemă
      (e axiomă)
      q.e.demonstrat ;)

      merci mult, maximă percepţie
      încep să mă tem
      nu-mi da motive :)

    1. mai totdeauna acţiunea-i temelia. instrumentu-i fudulia :)
      o băteam cu orice apucam să rup din rai. da’ n-avea nimic, biata, era şi ea p-acolo. d-ale vieţii A. n-am prea trecut de litera asta. crezi că-s fixistă ?

      1. :)))))
        Nu trebuie sa treci de litera A,e inceputul tuturor…lucrurilor!
        Dar e banala,e saraca cu duhul,bolnava cu sufletul,umbra pamantului…mai are rost sa o bati?! :P
        Cam multa tevatura pentru asa faptura… nu?

        1. ce să mă fac, of şi vai
          o iubesc, mă… o iubesc
          m-am ghiduşit de nu stau hainele pă mine, ui ce chef de joacă am
          hai ! vii ? :D
          FETE/ BĂIEŢI ori ADEVĂR/ PROVOCARE
          (m-)aş de numa
          cuburi şi violet
          stop ! :)

                    1. începutul ic-u(lui) , cui sucit, arici, gică contra mea, eu !
                      ori: alfa = şef (Ă), adică eu , adică eu mie mă ori îmi mi

                1. superbisim
                  e fain şi Chasse-Spleen, un nume care se bucura de un respect deosebit printre cunoscatorii si iubitorii de Bordeaux ;)
                  că e de sărbătorit joaca noastră

                  cadou:

                  Dumitru Iacobescu

                  Sunt obosit, deşi nu vin din luptă,
                  Şi-s trist, o, trist, deşi fără motiv,
                  Culoarea idealei zări e suptă,
                  Iar soarele mai greu şi mai masiv.

                  Cu vinuri pătimaşe în pahar,
                  Cu opiu şi cu flori de lupanar,
                  Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.

                  Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,
                  Frumoasa mea – ceasornic rococo
                  Al cărui mecanism din oră-n oră
                  Îmi cântă-acelaşi vechi do, mi, sol, do…
                  Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră!

                  Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadenţă.
                  Doar lenevii solare, şi atât,
                  Plus o grozav de lungă decadenţă
                  Şi-un ştreang – cu care nu te strângi de gât.

    1. ooooooooooo

      ce simplu:

      ţine-mi răsuflarea în palmă să ştiu când pot plânge
      ploaie sufletului tău deşert
      ating gândul tău de mine
      şi totdeauna mă bâlbâi când nu-mi eşti
      semn că ai clipit între secunde
      iubire
      gărgăriţele dor
      de tine :)

  2. Cella, ai postat traducerea mea din Rimbaud cu o ilustraţie foarte frumoasă şi îţi mulţumesc. Aş vrea totuşi să faci o mică corectare: nu e ,,freamăt de râsuri” ci de ,,răsúri”, adică de măceşi.
    Cu simpatie,
    Petru Dincă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s