Stau… si moina cade, apa, glod…
Sa nu mai stiu nimic, ar fi un singur mod-
Un bec agonizeaza, exista, nu exista, –
Un alcoolic trece piata trista.
Orasul doarme ud in umezeala grea,
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, –
Case de fier in case de zid,
Si portile grele se-nchid.
Un clavir ingana-ncet la un etaj,
Umbra mea sta in noroi ca un trist bagaj-
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, intr-un pahar,
O roza galbena se uita-n jos.
leneşrĂu's Blog ?
Imi aduce aminte de copilarie
mie nu !
este în mine copilăreală mult prea multă, încă!
Asteptam :)
merci!! tu eşti, într-un fel frumos, special :)
Imaginea aceasta face cat un milion de cuvinte.
mă (re)prezintă şi nimic altceva
Stau… si moina cade, apa, glod…
Sa nu mai stiu nimic, ar fi un singur mod-
Un bec agonizeaza, exista, nu exista, –
Un alcoolic trece piata trista.
Orasul doarme ud in umezeala grea,
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, –
Case de fier in case de zid,
Si portile grele se-nchid.
Un clavir ingana-ncet la un etaj,
Umbra mea sta in noroi ca un trist bagaj-
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, intr-un pahar,
O roza galbena se uita-n jos.
Bacovia – Poezie nocturna
mulţumesc!
drumul prin viaţă nu este presărat cu flori, şi nici drept, şi de-ar fi, omul nu poate vedea dincolo de timpul prezent, nu avem de ales…
drumul meu nici nu a fost nici nu este
iar viitorul ? nu cred că se simte nici el mult mai bine
avem de ales dar poate nu ştim :(
…tristete…
adevărul
mereu personal
cat de trist. merge pe un drum pustiu si rece, in fata are o usa inchisa, viitorul ii este incert.
viaţa, văzută obiectiv atunci când ai puterea să i te uiţi în ochi din viitor spre tot ‘restul’
Și totuși,
dincolo de fiecare ușă închisă este „afară„!
‘şi totuşi’ nu prea îmi este în ‘fire’. din păcate probabil
‘afara’ mea este adânc înlăuntru(mi)
e bine ca pe urmele pașilorr nu a rămas doar un punct
dar eu mă atîrn de șnurul mănușilor și tac
e o zi specială, Buna Vestire, iar eu…
primesc rar veşti bune
-i așteaptă pe uameni
uamenii merită ce-i aşteaptă