Capriciu

Dialogurile MUTE pe care le am zilnic cu blogurile pe care le citesc îmi dau o stare ciudată de „ce-ţi lipseşte de fapt?, ce te reţine?”

Zi-le!

Da, da… „le-aş zice ” dar nu vreau. De ce să le zic? Oricum nu contează şi oricum e doar un joc.

Un altfel de joc.

Cei care, credem noi, ne dezamăgesc n-au vină. Vina e exclusiv a noastră, de noi şi de neputinţa de a…, atît! Simplu.

Ispirată de acest text al X-ei, aleg (şi)azi tăcerea. De fapt ce poţi spune, oricui, decât banalităţi şi vorbe în vânt.

Nici nu pun semn(e) de întrebare.

E inutil. Semnul de întrebare a devenit, după rolul de retoric ce l-a avut până nu demult, a doua piele a eului virtual.

Nimeni nu aude pe nimeni şi toate trec, truisme. Un joc deja plictisit şi plin de praf.

Urâte-s jocurile oamenilor care au crescut(?) jucându-se de-a o copilărie  oloagă.

Da, da… capetele ţuguiate au ajuns banalităţi cotidiene iar eu, încăpăţânata desuetă şi naivă, îmi iau jucăriile şi mă mut „la scara mea”.

Nu mă joc, mă, cu voi ĂIA. Sunteţi „vizi „. Bieţi biţi, vă salut!, din mers, în mine însămi. Pa!

Fiecare îşi ajunge lui, fiecare se merită şi unii îşi ajung şi se merită între ei. Unii altora, lor.

Plăcerea şi durerea drumului.

Antonime şi contratimpuri.

Joc.

Drum.

Drum bun, joc bun.

Deşertăciuni…

2. cu nora în sanie.

Ne închipuim zăpezile alea

pline de lupi

de pe timpul lui barbarosa.

Sania înaintează încet,

fără cai şi fără zăpadă.

Un pui de lup cenuşiu

se uită la noi

tocmai din lună

şi spunem cuvinte

fără de noimă ca de exemplu

vladivostok,

iar tu te gândeşti

cum ar putea arăta

pieţele minskului

într-o dimineaţă

de 4 ianuarie.

Da, în închipuire

zăpada miroase mereu

ca o gară rusească

de unde nu mai există

niciodată întoarcere, doar torsul

de pisică al samovarelor.

Ce mama dracului, nora,

cumpără-ţi şi tu

un laptop.

–Octavian Soviany–

P.S.- Pentru NUCLEARRR, only, să nu te superi frate :lol: :

Azi am călcat, intenţionat, pe-o pi(u)oneză. Să „văd şi să aud” dacă (mai) pot simţi ceva.

Nu-i frumoasă lumea în care (ne)trăim?

BIŢI!!!

23 de gânduri despre “Capriciu”

  1. Cine ce te-a suparat asa?
    E adevarat ca blogul devine ca o casa fara ferestre si cu usile inchise, dar..

    Răspunde

  2. Vai de mine! Eu te-am suparat? Nu se poate! Eu chiar nu sunt melancolic! Sa vezi ce rasete si tzopaieli..:))

    Răspunde

    1. daaaaaaa, prea bine ştiu
      din acest motiv, simplu, te-am şi executat în p.s
      de când te-aştept io la cotitură ;)
      io-te*-aşa face pătratul meu bot :roll:
      p.s.- AM SCRIS, azi, un comentariu plin de bun simţ la tine şi, ca în fiecare zi… l-am şters
      no, mă inhibi tehnic- virtual vorbind
      m-a puhnit râsul şi-am tuns-o să mă cert cu alţii, cu tine nu pot, plouă şi mă doare(-n) pi(u)oneza(era şi ruginită :lol: )

      Răspunde

  3. Aha! Lasa piunezele in drum:))

    Adica „paream eu melancolic” de cand hau?:)
    Iote, si eu nu stiam, eu nu.
    Botic-la-patrat sa-toi ramana NUMELE:))))

    Răspunde

  6. M-a sunat un cunoscut intr-o zi cand n-am scris nimic…Cred ca mai este unul necunoscut care citeste…Cativa, mai indrazneti, comenteaza…Unii-si gasesc muzica potrivita…Probabil ca cei ce postam trebuie sa ne multumim ca am daruit…Rasplata este alta tema…

    Răspunde

    1. ei, azi era pe bază(şi etaje P+n) de ubire*, senctimente*(cu intonaţia şi accentele lu’Badea) iar eu aveam de mers la un parastas
      trebuia să mă pun în acord, nu?, să-mi împăturesc şi despăturesc afara cu înlăuntrul şi să-mi fac faţă eu mie-m m
      nu mă băgaţi în seamă, îmi trece
      mortu’ se hodine-n pace, d-acolo nu se mai întoarce
      am primit pomană, nu cred în răsplăţi… la mine-i cu fapta=plata, ura şi la gară :lol:

      Răspunde
  10. Pingback: Filme cu bloggeri « Noaptea iguanei

  11. Azi e ziua porumbeilor şi-mi plac porumbiţele nervoase. Cella diăr mai bine te-ai face supi pe ievenimentu ză valăntain nu pe biţi şi pixei că ăia fac şi ei ce pot săracii…:)
    acum văd că m-ai pus pe blogrolle şi ameţesc: numele e greşit poate ne mai informăm şi modificăm. fă-mi acest hatîr pliz şi pun şi eu blogleneşrău la mine. hai bate palma aici: nu. nu m-am dat cu lipici. care velăntain? azi ai fost dragobetea mea Cella! măcar atît cît ai citit acest comm nu? orevoar şi tutalăr!

    Răspunde

    1. M-AM FĂCUT, ZĂU!
      da’ mi-am şi tras fo 2 părechi dă pălmi în cotătoare
      şeim on mi, fi-mi-ar!:)
      tutalăr netutalăr, iartă-mă no… gâscă, care porumbiţă?:)))

      Răspunde

Lasă un comentariu