despre..

*unii trăiesc, alții mor

iată acum mâna mea strălucind prin aerul dimineţii
o mai albă certitudine nu mi-a fost dat să găsesc
sunt om şi scriu aceste cuvinte pentru cel care am fost
sunt omul care pleacă în fiecare zi din trupul său
departe cât mai departe în lumina stranie care coboară
peste acoperişurile roşii ale oraşului

*cei mai mulți (cred că) visează

pe ceilalți îi recunoști citind ce povestesc despre visele lor

disperarea nopţilor aspre

când nu te mai poţi întoarce în niciun loc de pe lumea aceasta
când nu mai poţi pleca de niciunde
când târziul ţi-e o haină prea grea aruncată pe umerii firavi
când te întrebi dacă există drumuri care duc înspre lună
singurul loc în care poţi să mai ridici
ţări şi oraşe nelocuite de oameni

apoi pleci

și minți că ți-e bine

cui ce-i pasă.. nu-i ni me..

dimineaţa înfigându-ţi cu foame colţii în gât
frica ieşind din subteranele morţii
teama de oameni de zgomot
de viaţa care năvăleşte prin pereţi prin uşa închisă
prin ferestrele cu jaluzelele trase prin podea prin tavanul înalt
strigătul oprit pumnii strânşi
nesfârşitele coridoare ale aducerilor aminte
şi nu mai ai aer şi te închizi atunci în propriul trup
ca într-un loc din care poţi să fugi oricând spre mai departe

♠♥

te-au băgat în tipare în biografiile lor săltăreţe
te-au iubit până la moarte
până ce nu a mai rămas nimic din ei
doar tu la capăt la capătul lumii la capătul tău

şi odată cu tine toate cuvintele tale vor tăcea
ca şi când nici nu ar fi fost rostite vreodată

atât sunt
un om care pleacă în fiecare zi din ce în ce mai obosit
spre departe

Dana BANU- Omul care pleacă