aziul punctelor aiurea

„Ce mai faceţi, domnu’ Ţuţea?” -Mă simt asemeni unui vultur trist, care înălţat la zenit urinează asupra veacului douăzeci cu un dispreţ creştin

 

 

Sărută-i soare mîinile iar tu Lună sărută-i poimîinile şi

despărţirea să nu doară. daţi nume fiecărei

sărutări şi suflet fiecărui

sărut.

împăcarea neliniştii s-a pierdut.

nu poate aparţine cel ce nu şi-a aparţinut. cum

să-şi nege îngerii cioatele din umerii dezgoliţi. atunci

cînd aripele cresc pe dinlăuntrul  zborul e gînd mereului frînt

♣/♥

32 de gânduri despre “aziul punctelor aiurea

  1. Petala ofilită e mîinile, iar poimîinile or fi zilele de iarnă ce vin…Dar nu garantez.
    Miau, ce mai face Snejinkuțul? Cățeii? Hiberanatus aricel? Ar merita toți câte-o poză. Pupăm frumusețile astea cu blăni și țepi! ;)

  2. Nu zau ?
    Cu ce spusesi mai inainte mi-ai dat o idee.Caut titlu ( si stii cat de tare sunt la titluri !)

  3. şi totuşi un ochi de soare
    şi pentru petala învinsă
    şi pentru frunza-i de dedesubt;
    tot un culcuş, chiar dacă nu moale!
    punctele sunt ochiuri, chiar şi cele moarte…
    pentru orientare,
    din ele plecând si dreptele linii pentru zbor,
    şi celle pentru mers(cel zbor înfrânt).

    1. frîngînd- zborul doar se înalţă-
      adîncindu-se
      petala elitistă o frunză banală o ţine
      strîns
      -u-ŞI
      în braţe şi ochi-uri-le se prăjesc la soare
      -le zăpezii următoare
      … zadar …
      NI
      c

  4. La multi ani !
    In alta ordine de idei, stii cum a spus Noica – ce bine ca viata n-are niciun sens, ca sa i-l dau eu .
    Procedam ca atare…

  5. Fie să renască numai cel ce har
    are de-a renaşte, curăţit prin jar,
    din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,
    astăzi, ca şi mâine, pururi şi acum.

    reamintindu-mi de „cuvantul” unora…

Lasă un comentariu