Fără călătorii. de unde(-mi) trimiţi veşti este tîrziu
şamanii, milostivii, ne-au încurcat numindu-ne fraţi strig
eu nu-s el nu-mi este bărbat şi nu-i sunt
doar stînca de care s-a zdrobit de ce
(-mi) ziceţi nisip
ridică-te şi umblă şi nu mă căuta
am plecat demult cum de nu
vezi ce venire-s
De par(c)’ aş fi fost să fiu o plămadă de lut roşu frămîntată de degetele olarului orb (eu chiar i le’ am văzut prelungile lui degete incolore) pe care’ a udat’ o cu apă de mare. ce mult doare, -frînge’ mă’ n căni cu vin olare, strigam. -rotire- rotire-rotire, plămadă nerecunoscătoare am să te arunc în sus lipeşte’ te’ n adîncul înalt al roţii şi cine’ o fi să vrea să’ ţi puie nume să bea toată moartea viaţă din tine, femeie de sare
♣/♥
4.
Singură
pe o faleză de cretă
femeia goală
devorată de dragoste
şi care îţi strigă
fără încetare
„viaţa este altceva viaţa
este altundeva”
înainte de a se arunca în gol
şi de a te iubi
inutil.
leneşrĂu's Blog ? 
Unde au dispărut aricii?
e doar unul, numele lui este Scai. şi-i sfios
http://cella-blogoblomovian.blogspot.com/2011/07/venittt.html
http://cella-blogoblomovian.blogspot.com/2011/02/hibernam-da-ni-dor.html
Venirile se văd doar atunci când se numesc sosiri.
Femeile din sare sunt cele cărora li se mai zice şi femei în bucate?. :)
femeile din sare-s fărîmiţări ciudate… pînă să ajungă bulgări albi sunt lăcrimări pietrificate, nevăzute-n sosiri decît ochilor orbi de-atîtea blînde mîngîieri… mereu amînate
Femeile de sare sunt cele care nu asculta de barbat si se rup greu de locul de pierzanie din care incearca sa le scoata acesta.
zoe, fii bărbată
dară
orfeii nu-s în orice solniţă
Si daca marea e o femeie de sare, chiar asa? As vrea atunci sa-i fiu o solnita cu mult mai mare…
marea e doar, efemeră, păstrătoare… femeia de sare-o nălucă pe care doar crezi că o prinzi de păstrat … nici(o) poveste … olarul orb, cum ziceam, a pus(-0-n) blestem să(-I) fie setea morţii de viaţă m(A)eree
marea se varsă-n ocean … femeia de sare e abur plouînd şi dacă o crezi doar a ta ţi se curge din ochii dorului iarăşi sare născînd şi face plozi din zăpezi şi-şi rîde de-atîtea rînduri înşiruite de vieţi
Cred ca in ochii femeilor suntem bieti hamsii pusi la sarat.
Dupa Coran, nevasta lui Lot nici n-a vrut sa plece din Sodoma (si nici macar n-are nume, nici in Coran, nici in Biblie)
am să-ţi povestesc, cînd mai treci pe la mine, că nu-i permisă traducerea Coranului iar ce citeşti tu e o interpretare de … blîndă, ce-i drept, hamsie
dacă n-aş şti că pe mine n-ai cum te supăra, te-aş certa
… aşa… ţi-l las în pază pe Lot şi mă întorc la bulgărit sarea mea cît încă mai pot:)
cuvintele cu ‘S’-s prefăcute în şşş de bărbaţii care nu au căutat femeia din ei care le şşşterge mereu ochiul acela… înceţoşat
*
p.s.- şi aşezasem, încrezătoare, la sfîrşit ‘deZ(legare)A dar nimenea nu a ‘citit’
asta numesc eu, în blogereală, un text nereuşit:
toţi cei care trec văd dar nimeni nu vrea să observe ce-i necitit
şi moara macină, celebrul: „vorbe, vorbe, vorbe”
Mi-au taiat netul da’ am furat un digi mobil
Deci,
Nu mai caut femeia din mine ca si asa am tulburari de personalitate si pana si hamsia mi-e de gen feminin
Iar jocul cu cercul l-am ignorat pentru ca japonezul ala, orice ar fi vrut sa spuna, greseste! Daca s-a vrut o definire a perfectului rezultat prin seria patrat triunghiular cercuit ma plictiseste, cercul e cam pointless ar zice Harry prin Oblio, e fara cap si fara coada ca un discurs de Crin, sau ca un cap in coada de Orosz-Boroș de moldovean maghiarizat ce sunt. Seria e defecta si pentru ca o perfectiune ar fi fost 5-3-1 ca tot sunt ele numere prime si daca pentagonul e malefic (feminin?) triunghiul sigur e perfect ca asa au zis de-ai lu’ Pitagora. Mai greseste si pentru ca cercul nu e o (una, unum, singur, steril) linie, e un poligon cu un numar infinit de laturi si deja devine prea complex pentru a fi perfect, doar noi, in lenea noastra, vedem perfectiunea unde nu e si trecem pe langa minuni de perfectiune pe care nu le intelegem.
am executat analiză pe text
eh, D’ A !
spir’ ale
Da, dar uităm că vorbele sunt ale unui ucigaş, pe care chiar dacă toată lumea-l simpatizează, rămâne un ugigaş, fie el şi numai de sentimente, dacă-l scot pe Hamlet din culpă. ;)
Am să adaug şi întrebarea lui Polonius, „ce citeşti, măria-ta?”, pe care lumea o cam scoate din con’text, fiindcă astfel, completă fiind imaginea, vorbele vorbe con’duc doar către o prăpastie, nu spre prăpăstii şi nici măcar Jean-Luc nu ne poate scoate de-acolo, căci la el faleza-i de cretă şi marea-i o mare tablă, pe care dac-o vânturăm obţinem efect sonor de tunet, dar uşor teatral. Aşadar, valurile nu ai cum să le S-imţi, conform indiciului, ci le Z-imţi.
Textul nereuşit atrage ssst-uri, nu şşş-uturi, să ştii! Iar cei care trec sunt diZolvări şi-atât. Drobul e al AcellUa, care sobă arzând, nu se mişcă de-acolo, dar ţipă-n gura mare că o să-i cadă. Atunci celălalt pleacă să vază dacă-s alţii mai pustii ca el…şi sunt, slavă dramei! ;)
Oo, la aşaha preţ i oase indi caţ ii ragizor ale mai că’mi(auuu) acelle din arici şi ig’liţez sforicele păpu’şşş‘ilor tale şşşi-mi potrivesc degetele de sare să le plimb printre spectatorii agale
ave, dramei… mereu… comédia se montează mult mai greu
O romanta plina de ecouri si dantele de sare… femeia e zeita ce vede departe, dar Ulise cauta alte arpegii.
„Unde sapa sapa locul, sare din Pamant norocul” zicea Arghezi candva.
De-ai sari, norocul te-ar urma ca un fidel slujitor :)
ulişii-s nişte uşor nevropaţi. eu îi cred megaglobalizaţi şi nebătuţi de mămicile lor la timp. viitorul s-a mutat cu Homer cu tot într-un bloc. cu bulină roşie şi scufiţă. nerecenzati, fiind, la timp nu mai au loc de’ntors şi nici trecere sus/ jos nici măcar prin Olimp.
eu nu sar, Cora, unii au visat că mă împiedicam, măcar, dar… ghinion de nţ- nţ- nţ
sunt din sare ‘de cel mai dur metal’ ;)
Despre femeile de sare nu se poate spune că sunt nesărate, dar dacă au şi puţin piper, eee!
adică una contra dic torie? ba e albă ba e neagră … bine că-i roşie cînd nu-i albastră că poate-a fost şi verde-odată… eee
Eeee, io mă refeream la gust, nu la culoarea în privinţa căreia vopseaua face minuni! Şi piperul face în ceea ce priveşte spiritul! Măcar un picuţ!
da’ ce, culorile n-au ‘gust’ … eee… mie-mi spun mereu ‘papă tot-tot’ să creşti sare’
probabil îs cumplit de defectĂ, nu mi-o fi montat (ăia) piper’metru şi spir(I-r-I)t
EEE , (şi când fac risipă de E mare, ăsta e semn de mare enervare), Cella, eşti cea mai sensibilă, cea mai intuitivă, probabil şi foarte (cea mai) deşteaptă, ba ai chiar cea mai expresivă ceafă din sud-estul Europei (asupra celor nevăzute nu pot să mă pronunţ!), dar… adică… stai, DAR asupra uni singur lucru te înşeli, ba chiar greşeşti copilăreşte: asupra ta, atunci când spui ba că eşti defectă ba că ai piese lipsă (piper’metru, spir(I-r-I)t), ba că una, ba că alta. Îţi ofer un exemplu concret: pe MINE, adică EU: EU de trei zile încoace am cea mai bună părere despre mine: sunt cel mai deştept cel mai delicat , cel mai, CEL MAI…, adică nu mai sunt:prostovan, troglodit, neam prost…şi lista era mai lungă. EU sunt cel mai bun exemplu!
promit sol-lemn lemn-sol
şi la si şi mi…da’ fără do să mă întrept, acuma-s (în) adăncĂ preaPLECARE, demîine demine deorice şi deaorcine
ştii ce am scris, ieri, pe un dosar … jur… ‘sunt cea mai frumoasă femeie…’ păcat că dosaru-i la birou, n-am dovada la mine cum ar veni, dar ştiu sigur că nuţi-ar plăcea urmarea
dacă poţi tu imposibil să nu mă mobil’izez
încep de-acum… nu de mîine… proMIT !
ieri am fost la cimitir, ştii aia cu 1nov. ziua morţilor, şi mama şi tata m-au certat şi copilul şi elul şi toată ceata de umbre aşa că… m-am -chiar şi eu – enervat … pe nevăzutul ăla care nu-l pot nicicum tăbăci destul … da’ l-am certat: băăă, tu 21 de grame ce eşti, mai taci… crezi că s-a supărat?
mi-a plăcut mult, azi, ‘Flacăra lumînării e o „gaură în peretele Raiului” ‘ …
Eeee, te cred şi atunci completez…. deci ai cea mai expresivă ceafă şi eşti cea mai frumoasă femeie!
Cât despre cei de sus, am amânat vizitele pentru când voi fi dus, deoarece eu nu pot să mai urc la ei din motive locomotoare. Dar ne întâlnim frecvent aproape noapte de noapte şi , nu ştiu pentru ei, dar pentru mine e o plăcere, chit că ăi bătrâni ai mei au rămas la vechea părere cum că nu mi-ar fi venit mintea la cap, iar biata coana Dorina, nevastă-mea, o ţine maţu- gaia: copiii, copiii, ai grijă , copiii, deşi acum sunt mari şi s-au risipit şi ei… Eh, asta-i viaţa… Sărut mâna, Cella!
A, ia uite, ai trecut la altă foaie!
am trecut, D-a aD’ de ia:)