era o noapte ca oricare alta, călătoream numărînd

Unde să te duci, unde să te ascunzi, unde să te ştii apărat, unde să crezi, unde să eliberezi tot ce nu este ‘al tău’ dar ai fost învăţat…

… nu ai nimic, nu eşti decît un pretext pentru propovăduiri

nimic aici, nimic nicăieri, nimic al totului tot în (al)nimic(ului)

ce eşti… apă/ aer/pămînt … te-au învăţat să nu fii… fiind

cine te ‘iartă’ pentru naivitatea de a te crede liber… eliberarea şi spaima libertăţii… ‘crezi’ întru cuvînt

cîtă şi unde şi cînd

eşti tot şi nimic

închid gustul(pielii tale), mirosul(obrazuluii tău),vederea(respiraţiei tale), auzul(oftatului tău), pipăitul(,)

mereule, tu, cine eşti(?!?)

sunt o alcătuire din schelete, aşteptînd(Ă)

-unele peste altele din mine ţipă
apă- aer- lumină-
milioane de oase suspecte                                        
vină!

Cînd mă tezesc faţă-n faţă cu
spatele meu
îmi dau doar bunădimineaţa
în restul timpurilor respir
elixir!

Dau să plec totdeauna venind
de ce m-aţi părăsit
în urmele voastre prin mine
cui să mă plîng
timp!

♣/♥