reinventînd, poveştile poate

„Râd tot mai rar şi vorbesc tot mai puţin
iar acum îţi întind această mână mult prea târziu.”

∞/♥/∞

şterge toate vorbele neinventate

adună, cît de multe poţi,

cîrpe colorate

pune-le(-n) nume şi descîntă-le(-n) ape

arde-le(-n) cuptoare reci şi abia

apoi

zi(-ţi) că oamenii-s îngeri depopulaţi, că-s minunaţi, că fiecare zi (nu)-i o sinucidere, că pămîntul e doar o altă planetă şi are mulţi fraţi, surorile sunt doar anexe medicale, patul în care vrei să dormi şi n-ai cum e văr – bun- cu navele spaţiale, că suntem ‘toţi’ o mare şi fericită familie planetară, că ne iubim OoO şi d-aici nu are cine ne da afară(!?! oOo)

dacă te trezeşti dormind ‘liniştit’ iar camera-i alba/neagra, intens, şi eşti fericit (nonculorile nu ţi-au dat de gîndit) cere un ce’ai … încă nu-i vremea pentru plutit.

sforicesc, deci exist, sfffÎrrr şi vouă

zic?

iubesc de numa cafeaua l’a ibric

Şi eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
în braţe – (şi mă gândeam, cu un rânjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-şi
drumul). şi parcă nu e tot una?

(Mircea Ivănescu – Vol. Versuri)

♣/♥

Anunțuri

22 de gânduri despre “reinventînd, poveştile poate

  1. Da, este ceva! să ai puterea de a lumina infernul şi de a da viaţă unor lucruri … Până atunci, cafeaua de dimineaţă imi dă ea dor de viaţă…

    1. i-atîta sinucidere ‘n jur că asta deja riscă să devină (încă o) banalitate
      – să o facem rutină!, am zis
      – da- da-dada, şi am pus ibricele pe scris
      *
      poVestea ta e aşa minunată că i-am mieunat-o Snejinkului dimineaţa
      toată
      şuviţa mea, aia verde, e răZZZ(îm)bunăAtă

    1. dacă aş şti limba nă LUCIlor poate mi-ar fi limpede ce voia da’s doar năucă … ţi-o fi zis… poate… că nici ei nu i uşor

    1. Doar Arta!
      O sa-ti spun ceva, in sala se simtea un parfum. NU! Nu parfum din sticluta, parfum de cultura si civilizatie. Stii tu, Cella, ca am fost mandra ca era o atmosfera de mare tinuta in Clujul meu drag? Asta a contat mult, pe langa maiestria, ARTA, geniul, lui… nu e cazul sa ma feresc de cuvinte mari. Abia astept sa revina, o va face. Sa-i dea Dumnezeu sanatate sa revina!
      ……………….
      Luminile pentru plecatii mei bunici si pentru tata, le-am dus duminica, am ales o zi mai putin aglomerata. Ei se bucura, oricum sunt in alta parte, nu-i asa…in inimile noastre si in raiul celor buni. of…Of.

  2. mulţumesc, că mi-ai REamintit
    deşi n-am uitat niciodată ce n-am cum uita
    tu m-ai învăţat cuvîntul acela portughez
    ţi-l în’apoi+ez, cu drag

    …………….

    ^.^

    1. Obrigada!
      ……………..
      Quem mostra’ bo
      Ess caminho longe?
      Quem mostra’ bo
      Ess caminho longe?
      Ess caminho
      Pa Sao Tomé

      Sodade sodade
      Sodade
      Dess nha terra Sao Nicolau
      ……………….

      Mi-ar fi placut mult sa vina, am sperat, m-am rugat, mi-am dorit…Poate va fi bine si va veni… Doamne ajuta!

      ÎMPREUNĂ!

  3. Buna Angela:

    N-am stiut ca s-a stins Mariana Marin.
    Poetii se risipesc ca firele de papadie, fiecare in zona altei zadarnicii – versurile ne raman, pietre pitice in albia unui rau tulbure.

    In alta ordine de ideatie- tabloul care ti-a placut ii apartine pictoritei Stiliana Alexieva si imaginile din linkul de aicinu redau nici pe departe atmosfera tablourilor, in gri argintiu, cu straturi de culoare in relief….superbe – mohorat-stralucitoare…:o)..

    Pe curand.

    1. o pîlpîire de amintire, mereu, sunt Poeţii sufletului… doar celor ce rămîn le e greu… ei sunt mereu însoţind şi uşurînd cu respirarea pe, doar acei, ce nu-i uită
      uşor(ul)… greu(L)
      https://bloglenesrau.wordpress.com/2010/12/08/oglinzi-mortii-nu-mai-au-dimineata/

      :::::::

      am rămas o naivă, Irina, mereu mă îndrăgostesc … doar… la prima vedere
      în pOeZIe şi PICtură

      … şi-apoi… de resT’uMI … mă Abat: era odată un bărbat şi o femeie îl iubea…
      vis amîn’at

  4. Ma bucur si eu de numa` ca beau cafea la ibric.Doar ibric avem, ne trebuie unul nou.
    In rest, la fel.
    Noroc cu pisicile.
    Sa ai o zi frumoasa, CELLA!
    Am primit acest video, sper sa-ti placa.

  5. Exista un panou de onoare al inventatorilor discreti si mereu cu arcusul verbului pregatit…
    Te-am aflat si pe tine in miezul lor rafinat, cu penita vrajita :)
    Un degetar de cafea la ibric as sorbi si eu, daca nu s-a ascuns cumva in calimara.
    Cum ar fi sa inventezi necuvinte? Simplu si cuminte!
    Zambet si gand liber, cu drag!

    1. Nina Cassian, zicînd, limba spargă-i/ nu’I în gînd
      IMPRECAŢIE

      Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
      te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
      multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
      şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.

      Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
      să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod
      pe care tentezina humblidelor ţiferă
      şi plenturează istra în care hurge Dod.

      ne ascundem, fie’CARe (g)(c)’în-d ni greu or’Icînd ne dAor… e
      CorAAA… ZZZîmBetul ,,, nUUU doAAAr E

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s