câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan/ şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii*

Michail Alexandrovich Vrubel

-Liniştea din salon era verde intens – ba aia era sala de operaţii şi era albastră – mereu mă contrazici al meu era mai frumos – ba al meu era dumneseu şi cînd îşi muia degetul mare de la picior în balta din curte zicea că ‘uite cum calc io ceru-n picioare’ – ba era galben că era în căruciorul de pe culoar – ba pe mine mă lasă să-i cînt – ba eşti neagră de verde albastră – eu cînd o să fiu seară mă fac morişcă – apuci tu seara – iar mă compari cu sertarul în care-şi ţine fotografia – abia te-am scos de-acolo mai bine-ai mulţumi – trebuia să plîngă – nu putea era prea multă linişte

HARŞŞŞTI !

- Ce naiba … muşte în sala mea de disecţie ? bisturiu !, depărtător !, fierăstrău …

*Gellu Naum- Domeniul Presimţirilor