câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan/ şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii*

Michail Alexandrovich Vrubel

-Liniştea din salon era verde intens – ba aia era sala de operaţii şi era albastră – mereu mă contrazici al meu era mai frumos – ba al meu era dumneseu şi cînd îşi muia degetul mare de la picior în balta din curte zicea că ‘uite cum calc io ceru-n picioare’ – ba era galben că era în căruciorul de pe culoar – ba pe mine mă lasă să-i cînt – ba eşti neagră de verde albastră – eu cînd o să fiu seară mă fac morişcă – apuci tu seara – iar mă compari cu sertarul în care-şi ţine fotografia – abia te-am scos de-acolo mai bine-ai mulţumi – trebuia să plîngă – nu putea era prea multă linişte

HARŞŞŞTI !

– Ce naiba … muşte în sala mea de disecţie ? bisturiu !, depărtător !, fierăstrău …

*Gellu Naum- Domeniul Presimţirilor

Anunțuri

13 gânduri despre “câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan/ şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii*

    1. cînd ‘mă apăucă disecţiile’ Nichita-i dus mereu pe latura cealaltă a frunzei şi-mi fluieră de-acolo … lilitho, lilitho… lai, lai, lai
      potoleşte-te !, strici echilibrul populaţiei demonice :)

    1. ce-mi place mie demonul… stînd… dar stă ?
      oricum ‘dă’ bine pe-un perete într-o sală de autopsie, îl mai ţin de vorbă să ne treacă vremea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s