despre vara mea ?, doar (de) BIne

Ea (s-)a trecut fără ştire iar amintirile pe care nu le ai sunt mereu venire. te doare, nisipule, muntele care n-ai fost, ţi-e dor de culori, floare, necurcubee , inimă ? -’ţi-e dor de mine vreodată… doare… în ochii din degetele mele

firul de nisip ce. nu naşte, mereu, perle.

“podul de piatră s-a dărîmat” a venit viaţa şi l-a luat. nu facem altul pe moarte-n jos. viaţa se trăieşte. moartea se moare.

nemuritorii se dau din poduri

sus/ jos

Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foşnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie
calea ducea în patru direcţii diferite
peste câmpiile grele ale cerului
mecanicul fuma liniştit puteam alege locul
îl alegeam
atunci se năştea în noi o aspră penitenţă
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foşnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia