primele căramizi erau lutul dintre ape- unde mă speriam şi m-am trezit …

E (ziua lui) Saşa , azi ?, aşa de singură sunt că am rămas în gară… aşteptînd (?) să(-mi) treacă

Copacii sunt negre schelete
De strajă, în noaptea târzie.
Pe-o ramură, -o frunză să moară-ntârzie.
Ţi-e sufletul astăzi o criptă, poete…

Probabil că ai dreptate cînd spui – a trebuit să-ţi trimit fotografia asta, zi tu dacă nu ţi se potriveşte perfect ?. mîna mea e imperfecţiunea care-i lipsea. ai dreptate. da, ai multă dreptate. – trebuia. cum să faci o fotografie unui tren aşa zorzonat ce temă de luat în seamă, zic ?, dar asta e cînd e să fii imperfect. doar eşti şi atît. proasta încadrare spune multe despre stîngăciile mele. – ai dreptate. întotdeauna m-au intimidat locomotivele. uite ce mult fum are ţigareta mea. cred că am şi plîns puţin dar nu am amintiri clare din gări. e prea mult soare, – îmi intră fumul în ochi. nu dau lacrimile nimănui.

– hai, să plecăm, ne mai vedem noi…

de ce se mint oamenii, invariabil, în gări fără semnul de întrebare.

p.s.- am accese de panică tot mai dese, cred că-i vară, un anotimp despre care nu ştiu nimic

n-am cu ce compara.

aş spune chiar, ia te uită –

dacă aş crede că asta rezolvă ceva,

(ca şi cum n-aş fi ştiut atunci

cînd voi ridica ochii, o voi vedea

privindu-mă – nemişcată – şi poate reală),

astfel că nu mi-ar mai rămîne decît

să-mi cobor privirile, să-mi las tristeţea serală

– despre care am mai vorbit –

să se aşeze iarăşi între noi, între

diferitele ei chipuri, şi cînd

o voi mai vedea cu ochii minţii

amintindu-mi-o, cînd şi cînd,

nici să n-o mai recunosc, şi deci

să mă minunez, cu vorbe convenţionale, şi reci.

convenţionalism- M.Ivănescu

Anunțuri

12 gânduri despre “primele căramizi erau lutul dintre ape- unde mă speriam şi m-am trezit …

  1. panica (dintre) anotimpuri(lor) în gări cu atone semne ale mirării luate la harţă de întrebările codate-n moţ…cine mai ştie ce convenţii respectând….

    1. încet, dar –dureros de- sigur, oamenii încep să renunţe la convenţii…
      unii nu, mare păcat… mereu evoluţiA consemnează, statistic, victimele colaterale… şi mai facem un pas

    1. în gara despre care vorbesc eu mint!/ adevărurile n-au, precum timpul, importanţă/
      poate că nici nu ştim înţelesul cuvîntului(ce-i important ?)

    1. trenurile cu fărădevagoane sunt într-o relativă siguranţă cu tine
      … nimic nu-i în siguranţă … nimic nu-i ‘cu adevărat’…

  2. Poate ca intro zi voi lua trenul.Pana vor mai fi trenuri, ca garile au cam disparut.
    Panica e daunatoare fiintelor, insa nu prea se lasa convinsa sa plece, sa dispara!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s