Iarăşi plouă, ne e bine, opt e doar un gol în mine. dor de tine, EL
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
In auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpănă-a gândirii
Inspre clipa ce se schimbă
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
‘
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Intre dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovaraş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu baga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
‘
De te-ating, să feri în lături,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimica,
Tu rămâi la toate rece.
‘
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.




“Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;”
Din pacate, de ceva vreme, nu l-am mai citit pe Eminescu …
de citit, nici eu
Toate-s vechi si noua toate…
Asta e si tot nu vrem sa vedem.
ba, cum nu? da…
Pingback: Galerie de pictura Tamara de Lempicka, pictoriţă poloneză « my heart to your heart
Fiecare bucățică de strofă, vers, cuvânt…
E speranță.
(Vezi că partea a doua intră sub coloana din dreapta)
O duminică frumoasă!
of… doamneee
O asociere cât se poate de fericită, poezie-artă-poezie…geniile se înțeleg bine între ele, dacă vrem noi!
sunt atât de disperată că nu cred să mai am repliere până la 0
până şi geniile-s împotriva mea. toate-s otova. sunt absoluta ambidextră de mâna stîngă. caut acu’funie şi săpun virtual. offf…
CELLA, geniile sunt ABSOLUT de partea ta. Mă refer la GENII, nu la oamenii de prin zonă!
vai steaua mea
ştii cât de tare urăsc progresul omenirii? atât de tare!!!
Se poate vorbi de pogres cand INCA se moare de foame? Sa fim seriosi!
cauza “morţii mele anunţate” preamult(Ă) şi inutil(Ă) seriozitate
Ce reprezinta “opt”?
ce vrea el
Si ce vrea el, reaminteste-mi, te rog…
păi… mai ştiu şi eu?… că vrea mult(e)
să stea-n cap ca o clepsidră nisipu’ să-i curgă prin 2 peşti stând coadă-n coadă cu perla înghiţită-n gât, să se trântească pe o rână de prea multă lene închipuindu-şi că-i infinit, să dea din coate între 9 şi 7 nefericit, să-şi plângă cele 2 cercuri care nu s-or întâlni niciodată că-s goluri de nimic…
şi tot aşa la nesfârşit… 8 e cel mai încăpăţânat dintre toţi. se vrea perfect neştiind că perfecţiunea-i întotdeauna pentru alţii şi că nici măcar în glossă şi-n măiastră nu s-a împlinit… suntem mărunţei şi în trecere, universului nu-i pasă de 8… e un tip absolut: nefericit!!!
Saracutu’… Mi-e si mila de el…
da… bietu’ tocmai ce mi l-am făcut ochelari 00 plini de nimic şi suflu prin amândoi ochii lui baloane de săpun… ce de-a culorile
Stii ca in Bucuresti, cel putin doi cersetori de autobuz(vazuti cu ochii mei) recitau ” Luceafarul” ? In intregime.Iata, mai sunt sperante de mantuire si prin poezie.
mîntuire? poate amânarea oriceurilor… poate…
fac de-un an p-aici o sală de aşteptare-a… ce?
printr-o sală de aşteptare trec toţi cu toate ale lor… rămasă doar eu…
poate de eram autobuz o luam din loc aşa… am rămas doar cerşind… nici măcar nu mai ştiu ce…
Pingback: Obscenităţi triviale « Ioan Usca
ce reconfortantă e întotdeauna reîntoarcerea la eminescu. atunci realizăm că nu l-am (şi nu ne-a) părăsit niciodată…
multumesc.
ştii cât de special eşti, da?
Pingback: Păi dracu’ a mai crezut? « Oana Stoica Mujea
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Despre zelist sunt zvonuri că pe viitor ne vor alcătui şi blogrollul
Pingback: Doar un bob zabavă: numai azi nu-i mâine! | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Sophia Grojsman. Parfumieri de top (parf. 31)
Pingback: Succesul in Slovenia al lui Bacio | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Tentativă de jaf la Roşia Montană | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Am revenit! | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Sunt cel mai fericit bunic! | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Visu’ cu neica Dumitru | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Parlamentarilor gorjeni -scrisoare deschisă | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Conducătorul nostru tre’ iubit, nu hulit | hobbitia land
Pingback: Punem pariu că Boc revine-n facultate pe şmen?! | hobbitia land
Pingback: Românii – pulime de căcat | hobbitia land
Pingback: I’m back | hobbitia land
Pingback: I’m back
Pingback: Punem pariu c? Boc revine-n facultate pe ?men?!
Trece.. Peachy
Trece.. Outstanding
ai dreptate, la ‘toate conjugările’
To believe that chance (or Google !) Does things on the net , I was looking for details on that since last Thursday and I fall to snitch on this page, thank you
Fantastic site, therefore it might appear to be there are a ton more prospects too, simply because the last time I am here. Ciao!
ciao!:)