VARA SUFLETULUI: drag de prietenii de biţi! :) va urma…

ADDENDA DE ORA 21 că abia acum am aflat: e ziua HEAR MYSELF-ei şi eu nu am nimic suprarealist la îndemînă :lol:

LA MULŢI ANI!!!

din suflet şi sper că ţi-e bine. Eu ţi-o doresc. Persoanelor SPECIALE nu le urez niciodată.

Doar LE DORESC !!!

Ştiind că îi place, aşa cum şi mie îmi place, VLADIMIR KUSH îi dedic, cu mult drag o lucrare care mie îmi place mult. Aş fi adăugat şi poemul ei preferat dar ea, ca şi mine, îl ştim aşa încît consideră draga mea că ţi l-am dedicat.

***********************

Se dedică:

MIRELEI– care m-a (re)învăţat să iubesc CEAIul… şi încă ceva: ENYA(dulcea şi talentata ei fiică). IUBIREA! altfel…

MIRELA: mi-ai luminat dimineaţa

Am recuperat linkul şi îl aşez aici… (mie mi-e greu dacă nu înţeleg să adopt; asta nu mă împiedică să-mi placă; şi-mi place: MULT! MULŢUMESC! )

Înţeleptul la ora de ceai

Înţeleptul privea adînc
de-a lungul linguriţei argintii
de-a dreptul în cana de ceai

ce se vede acolo, striga mulţimea
adunată în faţa ferestrei
linişte, striga înţeleptul
văd un punct lucitor, o încăpere discretă
în care locuieşte materia, acum
o văd toată, în întregime

trecătorii se urcau pe fereastră se rostogoleau
în camera udă şi întunecată se urcau
pe înaltul pereţilor şi se rostogoleau
în cana de ceai se aruncau în lichidul gălbui se
înecau acolo, bolborosind agitîndu-şi
mîinile subţiri

înţeleptul privea nemişcat în adîncul
cănii de ceai îşi umezea ochii
şi striga spre strada pustie :
chiar acum
se vede sîngele lucitor al materie
cum se ridică la suprafaţă.

Lui FLAVIUS– pentru AL DOILEA GENUNCHI AL LUMII– unde-mi găsesc odihnă printre „ai mei”

Lui MARIO- i-am promis că LUNA CADOURILOR începe mai devreme, la bătutul din picior al unui copil

MATEI VIŞNIEC- ÎNŢELEPTUL LA ORA DE CEAI

– Îngerul –

La mine vine un singur înger
unul singur

îmi spune : a ta este această bucată de pîine ?
ţi-o iau !
îmi spune : a ta este această fereastră subţire
înnourată ? ţi-o iau ! îmi spune : a ta este cămaşa,
a ta este grădina, al tău este scaunul, somnul
floarea, gîndul bun şi castanul viu şi
peştele care te visează şi drumul din faţa
casei şi cîmpia de sub drum şi broasca ţestoasă
care le ţine pe toate în spinare
cu răbdare ? ţi le iau !

ţi le iau, mincinosule, pe toate !

(…)

VII

Vouă, celor care vreţi să mă prindeţi viu
vă voi spune povestea singurătăţii mele
şi a cîinelui meu îngropat în faţa ferestrei mele
şi a duiosului duh îngropat în grădina mea

şi a păsării nezburătoare înlemnită pe cer
deasupra casei mele şi a celorlalte singurătăţi
gînditoare şi negînditoare
venite şi plecate înţelese şi neînţelese
zăvorîte prin tainiţe şi prin bestiare
şi prin tristele părăsiri şi prin zvîrcoliri adînci
şi prin gîndul drept al brazilor şi printre
coroane de vîsc şi prin bulboane şi prin
gîlmele suave ale materiei
şi prin rotirea amiezii şi prin desăvîrşirile
minţii încrezute şi pînditoare şi prin ciocul
întunecat al muntelui şi pe întinsele mirişti
otrăvitoare şi prin toate poruncile greşiţilor
noştri şi a celor iubitori de un neam cu noi
şi a celor cu mîna lipită de gîrbaci şi a celor
cu mîna dreaptă şi a celor cu mîna întinsă
şi a celor tăcuţi şi a celor uitaţi şi a celor
învinşi
şi a celor înaintemergători şi peste toată
suflarea apelor mă voi căi de povestea mea
şi în mine un duhovnic fugar ceţi avea

Autobiografia unui măr

Mărul era singur pe masă
pe faţa de masă albă, respira acolo
amăgit de întuneric şi înnebunit de
tristeţe

un vierme tocmai trecea pe acolo
se ducea acasă
cînd s-a izbit de faţa lucioasă şi neagră
a mărului

va fi o muncă urîtă, îşi zise viermele
îmi voi toci dinţii în mărul ăsta blestemat
şi se dădu puţin înapoi, îşi fŕcu vînt
şi se repezi în carnea mărului

dar mărul îngheţase acolo de singurătate
şi de aşteptare, coaja lui era ca o piatră
şi de aceea, la prima atingere
se rostogoli peste pahare şi peste
feliile inerte de pîine

se rostogoli încet sub ochii îngroziţi
ai viermelui
şi se prăbuşi în gol

s-a iscat un urlet grozav, s-a văzut o flacără
s-au cutremurat ceştile de cafea
universul
a căzut în haos

(…)

X

Iar eu, rămas singur, fără urmăritori
şi fără duşmani în preaneagră pocăinţă
mă voi ademeni şi la acelaşi gînd voi
căuta dezlegare şi patimile toate în cruntă
uscăciune vor pieri şi pielea mi se va
desface şi adevărul va ieşi la rîvnita iveală
şi pasul meu se va tulbura şi dintr-un
umblet al păsării se va întoarce

lucrurile mistuite vor tresări şi
umbre mari vor lăsa dintr-o dată pe drum
ori deasupra acoperişurilor şi din adîncul meu
eu voi scoate un ochi şi voi clădi cu el
o casă albă pentru înşelătorii mei

şi din învrăjbirile de azi se va naşte
ziua de mîine şi cele privite prin ziua
de mîine cu supunere îmi vor păşi prin
iarba înaltă mulţumind celor născute din
iarbă şi o lugă descîntare mi se va îngîna
căci nu mai e mult şi gonitele care
cu merinde
peste mine vor trece şi sălbatic mă vor
călca şi cu greu va putea fi scos numele meu

de sub roţile învălmăşite

(II-VIAŢA  ARHAICĂ – Fragmente din FUGA)

Pîinea

Nu trecea o zi şi îngerul iar se întorcea
mi-ai adus, mi-ai adus bucata de pîine
bucata de pîine amară şi neagră şi vindecătoare ?

eu tăceam el se înfuria
dă-mi bucata de pîine, hai, dă-mi bucata
neagră de pîine şi te voi binecuvînta pe creştet

eu tăceam îmi scoteam ochiul şi-l puneam
în dreptul luminii el se înfuria
bestie, dă-mi coşul de pîine, dă-mi cojile
firimiturile, dă-mi ceva

eu tuşeam, mă durea pîntecele de cît mîncasem
şi aş fi vrut să i-o spun, el plîngea
nu mai am linişte, nu mai am zile cu soare,
dă-mi te rog un singur grăunte din acela
care face pîinea

eu îi scoteam grăuntele dintr-un buzunar
i-l arătam în palmă, îl vezi, îl puneam
între dinţi şi-l mestecam răutăcios, gata

Ilustrat cu opere ale lui RIZA ABASSI care au fost alese special spre a se dedica X-ei- din foarte multe MOTIVE

(pentru titlul lucrărilor daţi click pe reproduceri, dacă doriţi)

Şi… mie- normal, îmi dedic MUZICĂ MEDIEVALĂ(aşa mă simt acum, caducă…) înlocuită cu dedicaţia MIRELEI :lol:

Ador(şi) însemnările în „mişcare”, mă reprezintă (mult mai)aproape de „realitate”

LUMEA VIOLET, CU UN SINGUR LOCUITOR, VĂ SALUTĂ: PRIETENI DE BIŢI, NU UITAŢI SĂ FIŢI FERICIŢI!

I am the Sky, Nothing can touch me!(CELLA’s M.)