post~ restant

Laura Askanazi Avetisian

Nu țin minte să-mi fi cerut cineva, oricine

să vin în lume

nimeni nu  vrut poate să mă boteze: înger!

s-a întîmplat să par ciudată (părinții mei(¿) m-au iubit curat ne-știind alt 

nume de fată) 

s-a așezat în trupul de carne și oase tot universul

așa cum a vrut

aveam  apă& aer& pămîmt& foc& cuvînt

aveam truda de a vrea și neputința ne-vrerii că se putea

ce binecuvîntare să fie credința încercată amar de vremelnicie, de zădărnicia durată în piatra acelora care clădesc mereu fără să fie..

cui ?

și cuiul din rană doare în locul acela pe care nimeni nu-l știe numi

îi spun suflet apoi ți-l joacă-n picioare rîzînd

și hotărînd „cine este primul salvat„ din marasmul în care pare că ne-am întîmplat

! echilibru ratat (¡¿)

P.S.(neintenționat)- mi se pun întrebări esențiale cînd eu n-am trecut cu bine nici de vocala A

CE se alege, Doamne, de veșnicia mea..