păcate

¡ vorbă– ”cine intră-n horă, joacă”.

[ din da și nu  esența minciunii antrenează lapte gros ( griul crede în lacrimi. alb/ negru nu există. pentru că trebuiau să poarte un nume li s-a spus nonculori ) . adevărurile sunt trepte îndoielnice placate cu ochi. goi. nu locuiește nimeni în lentile. punct ¡ . am alb de-o umbră care-i ram fără să fi fost rădăcină niciodată. susul nu-i jos decît în adîncul coborîrii care înalță . ]

bătaia de joc:

se dau 2 mîini și două picioare, un trup (a morf), cealaltă parte

( lipsește din troc, este un schimb știrb )

se scrie pe aer ori pe apă ori pe nimic un refren obsesiv care așa cum îi dictează

definiția din dex tulbură voința modelînd mișcările, greșelile care impun absența lui ”încă un pic”, se închide ermetic

răspunsul. surprizele se deschid. nehotărîrile nu se negociază. apoi

se pleacă, se fixează cortina în două părți egale de la noapte la noapte. imparțiale

avem un pas hotărît, un decor, un scaun fără spetează, un mosor. se deșiră mosorul, se împletește speteaza unui scaun, se intră în cor de,  se bate pasul

jocul are o singură bătaie

nu se îm-

par-

te

atunci cînd aduni risipirile înveți că jocul doare, șchiop, ”și așa mai departe”

ori

de    ~.~      loc

♠♥

TJ Dixon & James Nelson (foto, Chair Series)