sîngele care ninge

„A fi peste mormântul verii,
Sedus de viață ca de-un dor
Mânz tânăr degustând lumina
Sălbatic și nerăbdător.

Să crezi că nu există moarte
Că morții sunt numai un fel
De fluturi adormiți de muzici
Și-nchiși în bile de oțel.

A fi uitat de toată lumea
A fi iubit de cine vrei
Când vin să te-ncălzească noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un câmp uitat de lume,
De smog uitat și de mașini,
Tu singur duelând în aer
Cu săbiile unor crini.

A ști râzând, că sânul tandru
Rotit în porțelan etern
Se surpă-n el până devine
Mormânt al laptelui matern.

Și peste toate, ca un tigru,
Să treci râzând și să te minți.
Și când amenință zăpada
S-o-ntâmpini cu o floare-n dinți.”

Mircea Micu – A fi

tot ce urmează să se spună așa cum știm s-a (mai) spus

tot ce urmează să se întîmple se va fi întîmplat deja

de ce insistăm?

că avem flori, dinți, veri scurte și intense înfipte în sînge

– sîngele ninge ~.~ rămîneți fierbinți –

♠♥