când ai mai mulţi morţi
decât vii
oamenii nu se mai miră
că eşti cu capul
în nori.
– Marius Aldea –
*
apoi închide’ mi’ te’ n molcom drum… şi… taci (‘mi)
pe totdeauna‘mi
şi
pe ursita‘ mi necrezut‘A(‘mi) me’a
A
Suflete’n pătratul zilei se conjugă,
Paşii lor sunt muzici, imnurile – rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua’n tremurare.
Pe slujite vinuri frimitură-i astru’.
Munţii’n Spirit, lucruri într’un Pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngerii trimeşi
Fulgeră Sodomei fructul de măceş.
– Ion Barbu –
am să mă întreb, mereu, de ce e cratima -unică- acolo ?
‘firmitură-i’
Mod
Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zid
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci oraşul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,
O ceasuri verticale, frunţi târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Şi ochiul, unghi şi lumea-aceasta – nouă.
– Înaltă-n vânt te frângi, să mă aştern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata-aceasta de infern!
Dar ceasul – sus; trec valea răcoroasă.
Tot Ion Barbu
Şi cu mai multe cratime, dacă asta contează, dar nu cred, sau nu contează prea mult!
nu, nu contează… doar, cĂ …
pot face, uneori, diferenţa între prezent şi trecut
acolo unde viitorul nu există niciodată
III.
Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o-în broasca – Astartee ! –
Şi întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd.
Trage porţile ce ard
Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun şi stea
Abur verde să ne dea,
Din căldări de mari lactee,
La surpări de curcubee,
– În Firida ce scântee
eteree
…sau, potenţial, există şi viitor…
Increat
Cu Treptele supui văditei gale
Sfânt jocul în speranţă, de pe sund,
Treci pietrele apunerii egale
Supt văile respinse, ce nu sunt.
Ţi-e inima la vârste viitoare
Ca şarpele pe muzici înnodat,
Rotit de două ori la mărul-soare,
În minutare-aprins – şi încrestat
… orice(ul), pare, posibil
Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zid,
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci oraşul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri.
mersi de „sfoara-n tara” draga cella
o mica observatie, l-am vazut in blogroll-ul dumitale pe aleksandar stoicovici (tu l-ai trecut staicovici). o zi frumoasa.
îs bătrînă şi chiorâşă,
iertare
ţie şi minunatului
imi place mult acea imagine cu cai
Să știi că-mi era dor de Marius și poezia lui.
”Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua’n tremurare.”
…iar asta mă dă gata. Mereu mi-a plăcut.
mă apropii cu sfială de poezia lui Marius ţinîndu-i volumele în mîini
sunt binecuvîntată
…și tot Ion Barbu:
Dar murmurul, acord eternizat,
Neîncetat marirea ta o plînge;
Si-ntregul tau trecut, pietrificat,
În unda potolita se rasfrînge.
Poezie….nu poet! ? Cum spui tu…
zice NICHITA nu eu…
o, Doamne, cine-s eu să ating poezia cînd ea e… altceva :(
Dar tu ți-ai amintit…
am ‘boala’ aia ciudată :( … nu uit … nimic… niciodată :(
Se întâmplă, nu de puține ori ,m ca drumul să se oprească în dreptul porții.
Zăvorul este tras pe dinăuntru..
inimile sunt case temătoare locuite de fiinţe ciudate
fîl-fîl- fîlll … perdelele prin gîndurile lor mansardate
au, uneori, uşi batante
zăvoare nu-şi pun … poate 9.999 lăcate
frici de ierburile fiarei nesărutate
pedinlăuntrul poate fi ‘delaovreme(a)‘ doar noapte :(
Stii ce se-ntampla? Stai si te-ntrebi: sa spun? sa ma vorbesc? sa zgudui poarta din tacerea-i inteleapta sau parsiva? daca-mi va fura cuvantul si va incepe sa se spuna-n locul meu? e binevoitoare? ma va lasa sa-mi trec macar o soapta dincolo, spre cunostinta cu necunoscutul?…
Cu capul in nori… de prea multi morti… asta mi-a placut teribil, ma bucur sa-l descopar pe poet :)
se întîmplă precum vei vedea …
:)
POETUL este MINUNEA şi REVELAŢIA mea