pot desţeleni copaci, iarba o să-şi urmeze calea ei, fânul din căpiţe … 6(adică 9) mie– azi, e doar, acum!
Când existenţa ta e (inter)dependenţa de iubire, de iubirea unui copac, nu poţi fi decât iarbă. fericită. (că) nu ai cu ce să-ţi compari culorile şi fiindul altfel ori altceva decât cu a frunzelor lui. când eşti iarbă, iubita lui, nu-ţi pasă de timp- anotimpuri- păsări- cer. el îţi spune poveşti despre toate şi tu eşti toate. eşti timpul lui, eşti anotimpurile lui, eşti păsările lui, eşti cerul lui. ştii de la el cât de frumoasă- unică- bună şi dragă eşti. doar tu a lui. am rămas amândoi în pustiu, sub ochi de lună plină şi săgetări fierbinţi din soare. mi le-a dăruit printre crengi, mângâindu-mă blând. pe toate.
Iarba.
Nu mi-ar trece niciodată prin cap să o iau din loc. locul meu e al tău. umbra. a lui. lui. ştiu când eşti vesel ori trist, când sunt albastră- verde- galbenă ori, mult mai rar, roşie ori vineţie. veselia şi tristeţile tale sunt culorile mele. mereu. ştiu. ne desparte, cald- drag- primenitor, numai zăpada.
Copacul.
El se joacă cu norii şi-ţi sărută cu pufuri din ei, zahăr dulce, dimineţile şi înserările. stele? nu sunt. doar ochii cerului care nu-i cer. e doar o nesfârşire. a noastră mereu. el, împleteşte ploile tale dragi şi-ţi mângâie legădându-te-n tăcerile vânturilor cu ele. doar pentru tine. ele toate. funii mătăsoase alunecând de dor nesfârşit. mereu.
Vin zâne să-l învăluie-n dansuri păgâne şi şoapte. zânele vin şi pleacă-n învolburări de vorbe şi şoapte. meree. nu le-a iubit niciodată ca pe tine. le-a iubit?. nu. doar a învăţat mai multe poveşti să te poată ţine aproape prin ierni când nu ştie de tine, când te joci cu dragostea lui dându-i scânteieri- veşti printre fulgii calzi. verde prin alb. aşteaptă-mă am să vin, am să vin.
Copacii au, întotdeauna, nume. mereu alte nume. şi mor.
Iarba a fost, întotdeauna, doar iarbă.
MII DE VORBE!!! :( te rog :(
leneşrĂu's Blog ? 
Goethe stia ceva…In finalul lui FAUST se bucura ca oamenii fac canale si diguri…Cam asta trebuie sa faca oamenii, in paralel cu datul de nume lucrurilor…Poate si ceva autostrazi si poduri…
îhm! da’ apeducte, nu! :D
ŞTII ce? îi dau una peste nas maestrului. cu margareta lui. mie-mi plac uverturile, adagiourile şi moţul e:
epilogul(aici, din Faust, să fim în topic ;) in traducerea lui L. BLAGA) : TOT CE ESTE VREMELNIC E NUMAI SIMBOL, CE ESTE CHIP INDOIELNIC AICI S-A IMPLINIT, NESPUSUL DEPLINUL IZBĂNDEI, ETERN FEMININUL NE INALŢĂ IN TĂRIE
p.s.- îţi dau voie să înlocuieşti cu nume şi fapte da’ şşş… în gând :D :D :D
oamenii ar face mai bine să o facă pe oamenii… ştiu că e greu, dar, măcar în subsidiar, merită…
Volodia!
Nu m-am gandit la iarba in acet mod.Intotdeauna mi-am dorit sa fiu copac, dar imi place si iarba verde, chiar si cea uscata.Stie ea ce stie si ne salveaza de foame, de sete, de bolovanii infricosatori.e asa de minunat sa vezi cateva fire de iarba in locurile acelea in care nu se simte, nu se vede nici o urma de viata.
CELLA, ai ceva la mine…eu ma retrag, am fost …am fost asa cum nu sunt eu si suport consecintele. Nu dau vini, eu sunt influenatabila la nervi…gata.
Ma bucur ca stiu ca esti undeva, aproape sau departe!
Te voi pretui mereu.
Acum…pauza.
@Mirela, din secunda în care înjurată fiindu-mi mama pe un blog „de largă respiraţie” „blogosfera” a tăcut mâlc dar a continuat să pupe-n cur toate jegurile care se (re)produc bobastic colorat şi fantastic, că-s nulităţi absolute în nevieţile lor mici şi mucegăit- reale, orice reacţie şi relaţie a mea cu virtualul a încetat. irevocabil! te înţeleg, sunt, dar…
preţuirea e reciprocă iar gândul, fără a se vrea în niciun fel sfat, zădărnicie!
îl citez, pentru că aşa cred şi eu dar fără prea multă vlagă la acel „merită”:( , pe Volodia:
„oamenii ar face mai bine să o facă pe oamenii… ştiu că e greu, dar, măcar în subsidiar, merită…”
concentrează-te pe „doar ale tale„. dacă fiecare am face asta, în pătrăţica noastră, cubul ar putea fi… cumva :(
din păcate… pătratele-s învrăjbite şi risipite aiurea. puţini dintre noi ştim şi chiar vrem, dintre cei care ştim, face cuburi :(
@ Ioane– da, da… curând îi mănânci pâinea de la gură lui Iv
Ce paine, il scot afara in strada cu totul si ma cocotez eu in palatul poeziei… :)
ai de grijă să nu te ia cu ameţeli. io care am vetij te previn: la cocoţări poartă, întotdeauna, centura de siguranţă :p
Copac frumos, copac frumos/ Ce mi te-au dat banditii jos… Hai, ma, ca-s bun, ma incearca un talent poetic ce nu s-a mai vazut de la Eminescu incoace… :)