uite, frunza

Picture 515

De ce nu crede că-s timidă, că nu mă tratez cu suficientă atenție, că nu am milă și coerență în lipsa sa..

te poți întîmpla
miercurea dimineaţa
pe la nouă& jumate
într-o gară ce nu are spate
dai un telefon
bei o cafea fără lapte
îţi cumperi un breloc haios
şi pleci mai departe
viaţa nu are nimic
misterios
la ambele capete e
o singură moarte
eşti nicăieri
nimeni
adică într-o gară
dezafectată
cum îi zicea unul
nu există
– destin-
linia şapte

de/parte

hai mă
să te sărut
şi să îţi desenez
patrate.

vinovat: Mircea Lăcătuș cu a domniei sale 1441525_10201076920833210_594141332_n„tainica femeia” -piatra de ierusalim

22 de gânduri despre “uite, frunza

  1. altfel decît te-am obișnuit,
    ALT fel decît ne știam
    pentru că eu sunt altfel, Ma CELLE d’ici, de la(cu acc)

    [si nu-ți va plăcea cum mă vei găsi cînd și de mă vei căuta]

  2. Da, nu este un destin. Viaţa ne-o aranjăm singuri şi câteodată ne risipim în ceilalţi gândind că fără ajutorul nostru nu se pot descurca. In timp constatăm că de fapt doar am renunţat la „a fi”…

    Ce om bun eşti tu, Cella!!!

  3. Pingback: Nu vine, dom’le!
  4. Pingback: Steguri tricolore
    1. ”Noi l-am rugat cu vorba cea dintîi
      dar el s-a dus s-a dus s-a dus
      era un cui din palma lui Iisus”
      .. în calendarul meu această dată este întoarsă pe dos.. este 31, Zinca
      te îmbrățișez cu arsura din inimă
      pentru gînd.. pentru că ești

Lasă un comentariu