Kohelet

aici urmează să scriu despre FOARȚĂ.. Șerban  (ziceam mai acum un an); (re)găsind acest nod de-amintit să sparg vitrina nu am găsit textul care în&semna vina

mea de a nu fi scris atunci cînd am vrut

dar ce-i mai dureros, pentru mine, nu-i că par a nu-mi aminti ci acel

sentiment pierdut & locul acela golit care, surpriză¿, pare că nu m-a durut

suficient (să revin) la trecut

să nu se îngrijoreze întîmplătorii mei cititori trecători (aceia care știu mă&iartă) nu am să-i obosesc cu    po E ZI e, nici cu sonete, nici cu trubaduri, azi mi-am propus să nu-mi mai pro~pun ni mic(uri) abătătoare nici de cale & nici de umoare

Nu am să fiu așadar a-bătută

drumul o să fie drept(rupt din rai!-ul traducătorilor) , starea ? – de veselie

abaterea atent controlată de o traducere foarte dragă, găsită ¿ întîmplător, a lui  Petru Creția .. (nădăjduind că ea o să& fie citită dar ne~poticnindu-mă-n  prea multe iluzii) mi-a întărit credința

& am păstrat din ce aș fi & putut scrie doar o minusculă filigranată

bijuterie : o definiție-( răspuns dintr-un interviu)  prețioasă „marca” Foarță a unui soi rarisim (nu și rar :)) ilustrat de trubadurul ce mi l-am permis ca avatar :)) :

”Cum ar suna un sonet care să conţină cele mai faine versuri din literatura română?
Şerban Foarță.: Un sonet numără 14 versuri. Versul, de regulă, e endecasilab. Primele două strofe sînt catrene, ultimele două sînt terţine. Pentru catrene e nevoie de cîte două rime luate de patru ori. În cazul terţinelor, rimarea nu e atît de strictă, dar, barem, două cîte două versuri tot trebuie să se îngîne. Şi mai dificilă e problema celor „mai faine versuri” româneşti: de la 14 din acelaşi autor la 14 din 14 autori români (ce va să zică homoglosici) diferiţi, care se cade să rimeze în chipul prezentat mai sus, nu numai sonor, ci şi semantic… Vă las pe dumneavoastră să rezolvaţi problema! – Cît despre mine, într-o holorimă, i-am combinat pe cei trei „B” cu Macedonski, obţinînd colajul următor:

„Scris, rîul trece-n mai-albastru,/ cu vîntul. (Unde-i, ca un nimb,/ cuvîntul undei?) – Ca un nimb/ scris, rîul trece-n mai alb astru.// Decor de doliu, funerar?/ Sorgintea rîde cristalină./ Sorgintea rîde. Crist alină/ de cor de doliu, funerar.” „