Altcineva a găsit al cincilea anotimp şi eu… doar… am greşit
trăind, alăturare
Altcineva mi-a rătăcit anoTimpurile minţind şi eu … doar… am
alăturat, iertînd
Altcineva a găsit, pierzînd, şi eu… dO(a)r stau, trecînd, gînd- pas- gînd caşicînd
anotimp inventat „şi aşa mai departe”
Acela care nu ştie să nici nu vrea, acela care nu vrea să nici nu aibe, acela care nu are să nici nu
nici să nu
Altcineva
Vă mulţumim, pentru îngăduinţă, nădăjduind…
să nu ne purtaţi dorul
leneşrĂu's Blog ? 
La voi totul este frumos, cald, intim … plin de roade( mai ales toamna), si de flori (mai ales vara).Eu declar oficial : il iubesc pe Capy. Asta e !
:) oooooooooo
puţină ‘lume’ ştie că tu vorbeşti în cunoştinţă de cauză
Mi-a fost dorrrrrrrr!
Coapte, calde, roşii, oranj, arămii sau brumate, toate ale toamnei…sau ale celui de-al cincilea anotimp! Pisicile descoperă şi noi învăţăm. Ce mai fac căţeii? Aricelul…Snejinkuţ! Pup! :P
plănuim o retragere-n reCULEGERE şi ştim că sunt unu/ doi… care ne-au trecut pragul fără …
pentru aceia… aceea a fost… acela nu-şi mai are rost
gînd bun şi amintire pentru … cîndva …
De ce spui „să nu ne purtaţi dorul”?
Ne este drag de voi si vrem sa va mai auzim si vedem.
P.S.La noi ploua.
unde sunt eu e frig
iti vopsesti parul…
… (de)colorînd evidenţele. cineva mă ‘sfătuia’ să mă pitesc într-o altă poveste
eşti o femeie banală. tocmai ai fost la înmormîntarea cuiva care n-are să te mai sîcîie cu telefoane date la ore ‘nepotrivite’. e o toamnă aiurea şi treci pe lîngă singura librărie din oraş. nu intri, e ultimul loc în care poţi găsi o carte, ba chiar întorci capul cu o vinovăţie antedatată. te gîndeşti că eşti un produs expirat, printre ultimele, ale acestui oraş ai cărui locuitori ”îşi pierd rădăcinile tot alergînd după bani, după bunăstare materială, după statut social ( notorietate de 2 lei, la cafeaua de dimineaţă ) şi după ridicolul care merge umăr la umăr cu acestea’ (îţi plac cărţile poliţiste scrise de nordici ). ajungi acasă, îţi torni într-un pahar borţos vin alb- sec şi deschizi calculatorul. ai chef de-o aroganţă aiurea şi-ţi propui să licitezi o carte. o şi faci dar nu-ţi place … vînzătorul te enervează cu tîmpenia lui. dai o raită prin librăriile virtuale. citeşti: „L-ai văzut pe Dumnezeu? Nu. Pe Isus? Nici pe ăsta. Fecioara Maria, sfîntul Ştefan, Pavel, unul din ăştia mai noi… Nu, mă, ăştia nu stau acolo. Păi unde stau ? Aici, pe pereţi.”. îţi place coperta, cauţi date despre autor. apoi programezi la 120 de minute ‘sonorul’, stingi veioza şi vrei … somn şi atît. mîine e iarăşi luni. te sîcîie doar : ” Cea care descoperă de-a valma frica de moarte şi orgasmul, spaţial şi limita, curiozitatea şi consecinţele curiozităţii, sinceritatea, şi înainte de toate, faptul simplu că este pentru a se împărţi, ea e acum înaintea mea şi habar nu am ce trebuie să fac. Nu poţi să iubeşti tentaţia de a deveni femeie, îmi spun.”, dar asta trece cu eternul antidot. îţi reciţi în gînd.
am vazut,,,
Pisica dă sens oricărui anotimp!…
categoric!
Eee, eu as fi preferat ca altcineva sa guste toamna asta iernatica pe alocuri, si mie sa-mi ramana doar poamele bune…
un clişeu , zice: nime nu-i perfect
vezi că aia cu ‘poamele bune’ se interpretează că p-aici dau cu flit unii cîrcotaşi pe care, desigur, îi banez … întorcîndu-le, respect(ui)os, flitul ;)
Mi-a placut chestia cu „singura librarie din oras”…
Vreau si eu lastari de smochin, poate-mi pun pe Cris la primavara, am avut si la Galati si toamna ii inveleam cu paie iar primavara gaseam smochine coapte :)
Saracul arici a avut un sezon tare scurt.
mă gîndeam la alt ‘oraş’, Emil, unul în care se moare… citeşte la Ştefan şi ai să înţelegi
poate-ţi împrumut Scrisori către Rita, poate nu… poate comanzi multe pentru librăria ta că ai cititori care or să se ‘bată’ pentru ea, sunt absolut convinsă
exact aşa se întîmplă şi cu smochinul ăsta: iarna are haine din paie. n-am mai mîncat smochine proaspete pînă anul ăsta şi sunt absolut hotărîtă să reiau experienţa. am avut şi noi doi, aduşi din Franţa dar nu s-au aclimatizat, acum avem ‘sursă’ sigură şi o să o exploatăm
Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!
bafta ta că-mi plac bebeii, altfel… spam scria pă tine
mulţam, vînzări bune să ai
Tie iti ies chiar intotdeauna fotografiile cu branduse ? ! ! :)
Mi se pare doar mie poate… dar simt un fel de apasare in imaginea respectiva.
era foarte frig şi înorat în ziua cu pricina dar (şi eu) mi-am (re)găsit ‘lumina’ doar mîngîindu-le
am aşa o senzaţie specială acolo unde cresc ele… parcă aş călca pe moliciunea inimii pămîntului
iar ele? par semănate de îngeri fără să aibe legături cu nimic pămîntean
am adus şi acasă, cu cepele- rădăcini, şi am plantat dar parcă n-au aceiaşi culoare…
de cîte ori le fotografiez, mai ales toamna, mă gîndesc la tine… e aşa … de parcă ţi-aş trimite dar întomnat :D
Am cules un fruct cu miez rubiniu de smochin absolut cuceritor si am sperat ca anotimpurile ratacite sa revina repede in matca lor, langa inima ta buna si iubitoare de natura :)
Iti las un bol cu miez proaspat de nuca si o carafa plina cu must rubiniu, sa-ti fie toamna frumoasa!
smochinele-s excepţional de bune, dacă pot greşi aşa :) , Cora. recunosc că cele conservate nu-mi plac, mult prea dulci pentru mine, dar pe astea le-am mîncat cu coajă … aşa că : ia cu încredere că avem un ditai pomişorul încărcat de nu se poate. must nu beau, poate cînd şi-o potoli bolboroseala, dar nucile prăjite, cu sare, adevărată destrăbălare ;)
mă revanşez cu opajişte de brînduşi
miroase colorat a timp frumos şi oameni uitaţi…
nu mă certa, doar mă apăr :(
Pentru mine Toamna e „editie limitata” parca de fiecare data, nu reusesc sa ma satur de ea. Spune-mi te rog… tu esti in poza cu catelul? :D
pînă ‘ieri’ ziceam şi eu ceva asemănător … despre toamnă. acum le iubesc ‘egal’, anoTimpurile, atît cît ele mă mai iubesc: ştiu că le pot pierde, oricînd.
în fotografie e toamna şi… noi :D , eu şi Tano suntem ‘stăpînii absoluţi’ ai frunzelor. Snejinkuţu-şi are toamna lui, la fereastră, iar Capi e însăşi el- culoarea ;). şi… uită-te la Scai care şi-a adunat căpiţe de toamnă şi-şi pregăteşte despărţirea de noi… el rîzînd, noi… plîngînd
noi trecem prin toamna, parcă tot mai frumoasă, ştiind că-i ‘ediţie limitată’ . ce joacă de-a toatele… trecînd …
Super!!! e intocmai ce cred si eu referitor la acest subiect, sa stii ca te sustin in cele spuse mai sus.
mulțumesc!, mult și frumos :)