nici măcar nu am existat- sentiment, bifat

Salută sentimentele, din partea mea, e dimineaţa în care nu mă (mai) trezesc

din partea ta, salutînd, îngheţul săvîrşirii transformat în acel cuvînt.

Nu am ce să las, urmele umbrelor tac, alunecînd mă desprind

nu am venit, nu am rămas, nu am plecat.

sărut, amintirea care nu s-a întîmplat

eu

„Începutul – dacă am crede că se poate găsi vreodată

începutul unei întîmplări – că se poate urca

de-a lungul braţelor de ape lente care încercuie

vreun timp, vreun loc sufletesc ( aşa cum, mult timp,

au căutat izvoarele Nilului – şi nici atunci

nu l-au găsit decît pe un bătrîn cu barba învălmăşită

în junglă, şi s-au mulţumit să-i strîngă doar mîna –

şi despre izvoare nu s-a prea aflat cine ştie

ce ) – începutul, deci, ar fi ca o scenă neutră

dintr-un roman modern – un roman cu prea mulţi

oameni care, la sfîrşituri de săptămînă,

pleacă din capitală să stea o după- amiază

şi încă o zi întreagă sub un aer înalt, şi pe lîngă

ierburi suflate de vînt. Adică, într-o după- amiază

cu soare mat, oprit printre nori, să stai nemişcat

şi vremea alunecă în jur – şi vorbele sunt vătuite,

ca într-o cameră prea mică, prea scundă, şi ai vrea

să spui, să încerci să explici – şi se fac,

cuvintele, de scamă – şi se sfîşie şi pe urmă chiar vezi

că nici nu te ascultă. Timpul trece lunecător,

de o parte, de alta. Şi e ca şi cum ai fi într-o carte

în care ai vrea să stai o vreme, alături de nişte fiinţe

prea triste. Numai că orice carte

e o minciună. Vremea de aici, care-ţi trece alături,

e altceva.”

Anunțuri

11 gânduri despre “nici măcar nu am existat- sentiment, bifat

  1. Da, timpul curge lunecator si noi uitam sa mai zambim, macar intr-un coltisor al sufletului…
    Fara tristete asa de des, sa se scurga usor in aburi de nor…
    Iti las niste zambete largi, alergandu-se zglobiu in perechi de cuvinte peste miristi aurite cu iz de toamna :)

  2. Aseara am avut cateva momente cam proaste si mi-am reamintit ca moartea face parte din viata.
    Mi-am amintit intrebarea:Daca ai afla brusc ca azi vei muri,ce s-ar intampla?Ce ai face?
    As trai ca si cand ar fi ultima mea zi.
    Sa ai un sfarsit de saptamana foarte frumos, CELLA!

  3. Am ajuns sa ma uit la propriile amintiri ca la vitrinele acelea orbitor luminate de prin muzeele de stiinte naturale. In fiecare din ele ma revad pe mine intr-un anumit stadiu de evolutie ..
    Versurile tale mi-au intarit senzatia.

    … de la o vreme scrii versuri ‘in forta’. Sau mi se pare mie?

    1. muzeele nu-s de mine. am văzut cu pasul ‘cîteva’ şi m-am bucurat că s-a întîmplat

      versuri ?, nu… adică nu eu … toamna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s