Silence by Ilgnur Avdan
*
Bun, dar cu noi cum rămîne ?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi…
Ei au mîncat pîine,
parinţilor noştri le-au fost părinţi.
Dar noi, dar cu noi ?…
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămîne ?
S-a hotărît ceva ?
S-a hotărît ?
Cînd anume şi ce anume ?
Suntem, dar ne este urît !
n-am ce-ţi răspunde, Nichita, am încercat cît de tare m-am priceput
şi nu m-au lăsat, şi nu m-au vrut. am sfîrşit şi drumul mi-a fost
pare că toatele-s doar trecut şi mi-au amorţit călcîiele-n
pămîntul din care iarbă încă nu mi-am crescut
nu(-i) plîng
îi iubesc, şi ei nici nu ştiu, atît de mult. ei rîd netrăind.
împrumută-mi aripele să înţeleg cum se face
şi să mă desprind. aşteaptă-mă ! ning ?
planetei albastre care ştie: frig!
leneşrĂu's Blog ? 
Dupa ce mi-au furat tiganii scara telescopica de aluminiu din curte, in prezenta a cativa caini, am revenit la o scara identica celei din exemplificarea prezentei postari.
Cu noi cum ramane?
E simplu: cand nu pazim ciresele, pazim scara…
ştiind că nimic nu-i sigur am o deplină siguranţă urcînd, păzită cum mă ştiu
nu ţiu minte să mi se fi furat ceva vreodată iar cireşele, cum ştii, le-am împărţit că-i sădit de tata cireşul şi n-am putea mînca niciodată nedăruind
…tata ar fi trait daca inima, sau Dumnezeu, sau el ar fi…putut. Ca de vrut, sigur a vrut. Avea multe si bune de facut. Dar uite ca verile mele, care atunci ramasesera seci, s-au imbogatit…
S-au imbogatit tot in IUNIE, asa ca Dumnezeu e acolo. Doamne ajuta! :)
Nichita, Nichita!…
am o surpriză veneziană, pentru tine, nădăjduiesc să am vreme … mîine devreme ;)