Dar… mi-am trecut îngăduind
nădăjduind (doar) fiind
anoTimpurile mele, oricui…
trece, rămîne, preţ de un gînd
acelora care îmi vorbesc … tăcînd …
preţuire, mereu, oricuiului oricînd
apoi am iubit DIMINEAŢA şi fărîma de timp cînd nu ştiam dacă trezirea este
somn amînat ori
doar aceea e acasa deplină atunci cînd nu ştii
şi doar neştiinţa îţi e, într-un fel, stare de bine pentru toate cîte, iar şi mereu, vor veni
poate
anotimpurile clipei care
avînd doar prezent nu pot înşela
anotimpurile cînd poate am fost fără să fiu ceva
anotimpurile pe care mi le-am topit
creuzetelor dîndu-mă-n orice fără să fi, încă, ostenit
este o însemnare din 2009 şi mă şi mir cum de şi cît de naivă…
Eu abia azi am vazut intr-o revista flori cu leduri fotovoltaice; un tarus ce lumineaza l-am cumparat anul trecut cu 5 lei; inca lumineaza.
PS. “Daca de asteptare nu ostenesti nicicand…” e ceva de bine
moriştile sunt special pentru căţei
))
iar lămpile de grădină pentru a supraveghea ariciul
p.s.- aia cu aşteptatul era… mi-a trecut!
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 68) « Teo Negură
Draga mea draga, iti multumesc mult pentru tot.Iarta-ma ca n-am trecut pe la tine, sa-mi iau florile.Iti pot spune cu siguranta ca ti-am multumit in felul meu, stii, tu, am recitit in fiecare seara putin gdi ” Sarinagara” si m-am gandit la tine. Ei ? …
Si mai fac chestii d-astera, de exemplu, i-am oferit mamei flori de ziua mea, drept multumire ca m-a nascut acum 6o de ani ( ea avand 85 , ha,ha,ha(.Te imbratisez din toata imima.
anul acesta mi s-a întîmplat ceva inedit pentru mine care cred, sincer, că nu am merite în naşterea mea
)
bine că mi-a trecut şi, avînd experienţa aceasta nu voi mai ‘cădea în păcat’, fiind ‘genul’ care învaţă din ce i se întîmplă am să-mi păstrez doar ce-i important: eu mie-mi(deşi ‘sună’ cumva egoist, nu-i
noi să fim sănătoase
ce n-aş da să-i pot şi eu dărui toate florile mamei…
şi eu te îmbrăţişez tare, tare
buna, draga mea
“anotimpurile unui timp” … caci nu toate anatimpurile sunt la fel. De aici si nostalgia.
am găsit însemnarea asta printre ciornele anului 2009
m-am mirat cît de mult credeam în virtuali
fac un soi de ‘curăţenie generală’
plouă mult şi… inutil
la fel cu nostalgia mea: caducă şi inutilă
Pingback: Cetăţuia Clujului « Clipe de Cluj
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Interfon « Mirela Pete. Blog
Pingback: Halele din centrul Capitalei… « Clipe de Cluj
Pingback: Miercurea fără cuvinte « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Piaţa Muzeului în imagini povestite « Clipe de Cluj
Pingback: blog de dexign » Cercul culorilor part.2
Pingback: Povestea parfumată a inimii « Mirela Pete. Blog