taceri- L.B.

15.

…” Azi tac aici, şi golul mormântului

îmi sună în urechi ca o talangă de lut.

Aştept în prag răcoarea sfârşitului.

Mai este mult? Vino tinere,

ia ţărnă un pumn

şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.

Botează-mă cu pământ.

‘

Umbra lumii îmi trece peste inimă” …

(Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag- Lucian Blaga)

tot mai mult. mai adânc. mai. nimic.

dacă Tu vrei să mă găsesc doar pentru a (avea de la cine)-mi lua rămas bun.

facă-se voia Ta.

1 şi 5? … 6… adică tot 9

… „Portarul înaripat mai ţine întins

un cotor de spadă fără de flăcări.

Nu se  luptă cu nimeni,

dar se simte învins.

Pretutindeni pe pajişti şi pe ogor

sefrafimi cu părul nins

însetează după adevăr,

dar apele din fântâni

refuză găleţile lor.

Arând fără îndemn

cu pluguri de lemn

arhanghelii se plâng

de greutatea aripelor.

Trece printre sori vecini

porumbelul sfântului duh,

cu pliscul stinge cele din urmă lumini.

Noaptea îngerii goi

zgribulind se culcă în fân:

vai mie, vai ţie,

păianjeni mulţi au umplut apa vie,

odată vor putrezi şi îngerii sub glie,

ţărâna va seca poveştile

din trupul trist.”

(Paradis în destrămare- Lucian Blaga)

ce singuri suntem. şi… ce trişti…