Sunteţi… degeabatrecânzi prin viaţa voastră şi prin lum(i)e

Eu, cuminţică, ascult de nenea doctorul:))) şi-mi iau doctoria. Zâmbind. Sunt cea mai cuminţică pacientă din spitalul virtual prin care bântuie buhuHUII şi buhuhuIELE.

Nu (le)am vrut şi nici nu (le)vreau.

Tocmai şi pentru că… mai bine-i să nu (le) nici zic. Nici măcar să nu (le)gândesc.

E greu. Ajută-mă Tu să reuşesc.

Toţi greşesc, toţi mint, toţi netrăiesc. Suntem NIMENI şi NIMIC. Doar că, unii/alţii, n-au ştire de ei şi-şi supravieţuiesc.

Gând rătăcit... FOARŢĂcitesc. E un singur cuvânt, demagogilor grămăticali, vre,(-O) obieţiune? pitpalacilorvaisteauavoastră? FOARŢĂCITESC.

Şi,- scriu exact cum pohtesc!!!

Ci, iată, Ecclesiastul spune

că toate îs deşertăciune,

cu toatele-s deşertăciune-a

deşertăciunilor,- căci, spune,

cu ce, din truda ce-o depune,

s-alege omul? Azi eşti june,

iar mâine eşti strigat bătrâne,-

ci doar pământu,-n veci rămâne.

Răsare soarele şi-apune

unde-i e locul a apune.

Pe mers, spre miazăzi se pune;

rotindu-se cu repejune,

se nasc vântoasele nebune.

Şuvoaiele o iau spre mare,

iar marea nu-i destul de mare

să le încapă; după care

se-ntorc, şi iar o iau spre mare,

spre-a nu-şi găsi îndestulare.

Goale-s cuvintele: nu are

să le grăiască omul,- n-are

loc ochiu,-n el, de-atâta zare,

urechea,-n ea, de zvon prea mare.

Ce-a fost are-a mai fi; ci are

şi altceva să fie, oare?

Nimic nemaivăzut sub soare.

Ălui de-o zice „Luaţi aminte:

ăsta-i un lucru nou”, aminte

aduceţi-i că-i mai cuminte

a-l socoti de dinainte

de noi; iar gura-mi nu vă minte

grăind: aducere aminte

nu-i pentru ce-a fost mai ‘nainte,

nici pentru ce ne stă ‘nainte

şi încă nu-i,- şi ne dezminte

şi-nchipuire, şi cuvinte.

‘

Eu, Ecclesiastul, mai presus

de toţi ebreii, fost-am: rege-n

Ierusalim,- şi-atunci, mi-am pus

inima-n doliu să dezlege

tot ce sub cer îi e supus

cutărei legi, şi care lege

e-aceea. Căci, pe om l-a pus

să se frământe şi dezlege

cele mai grele taine, Domnul,

până ce tihna-ţi pierzi, şi somnul.

Şi-am cercetat cu-nţelepciune

la cele câte-s pe pământ,

sub soare, şi, cu-amărăciune,

aflat-am că-s deşertăciune

şi căutare-s doar, de vânt,

Ce-i strâmb, mi-am zis, nu se va drege,

ce-i lipsă, nu-i de numărat;

Şi,-n sinea- mi, zis-am că sunt rege

peste-nţelepţi, şi împărat,

şi-s mai presus acum de ceia

ce, în Ierusalim, au fost

‘naintea mea, şi că am cheia

a toate,-  dându-le de rost.

Şi din atâta- nţelepciune

umplutu- m- am de-amărăciune,

căci toate îs deşertăciune

şi căutare îs, de vânt.

Nu-i noimă, alta, pe pământ,

decât ca, întru- amărăciune,

să dobândeşti deşertăciune,

în neodihnă şi frământ.

„prestihuri retocmite acum de Şerban Foarţă”

reproduceri ale tablourilor bunului „doctor” MONET, din Galeria Olgăi

***   ***   ***

ADDENDA

CĂRŢILE LUI MARIUS ALDEA

NEVRIKA&DESERTUL DIN CLEPSIDRA

POETUL.STRAZII@YAHOO.COM

BUCURIA ZILEI!!! FELICITĂRI MARIUS!!!

***   ***   ***

ADDENDA CU ŞI DE DRAG!

CONCURSUL NORA IUGA EDIŢIA A II-A

„Va aştept la Concursul literar Nora Iuga, detalii pe blog„

Mulţumesc dragilor! mult succes tuturor