De ce-ai rămâne-n lucruri, de ce-ai rămâne-n gând, de zăbavă alungat, ci… PLEACĂ.
Te du chiar de nu ştii şi nici că-ţi pasă, drum, unde te duci.
Pe tălpi ai straturi straturi de vise şi-ţi aminteşti, din ele, poveşti de drum.
Călcând pe visele tale te simţi în liniştea cunoscutului, când pui un pas în faţa celuilalt e viaţa ta. Te du.
Rămânerile-s înşelare de tine şi vise. A sta, stare, e minciună şi nevisare. Nu sta. Te du…
Ascultătoare, drumului, veţi şti… de mă vedeţi… nu-s…
N-o sti nime’ ca m-am dus/ numa’ or vedea ca nu-s/ (hai, hai../mai in jos pa langa rai)
da… ai, hai…
irimă io şi tu… şohan n-om vide raiu
„A sta, stare, e minciună şi nevisare”… mă duc deci…
… te du… în visul (ne)stare că paşi-s, stând, a gândului putere-n vis(are)
OOO
Multumim Cella!
:)
O seara calda
BdJ, Saku si Piti
noi, mulţumim, e caldă caldă… râde luna-n hohote chopeniene, de primavera vera, ma joie de vivre ;)
As pleca,dar e prea tarziu.
Totusi sunt norocoasa,chiar fericita.Plec si ma duc oriunde si oricand. :)
O primavara minunata!
la fel, ţie, PRIMAVERO!!!
Primavara Frumoasa!
E FRUMOASĂ, ea!, de-o fi să-mi fie?… fie să fie… ţie
tuturor… să ne fie