Prima- vera

Motto:

Există oameni care se răstignesc singuri
există păsări sinucigaşe
există iubiri cu care îındrăgostiţii îşi taie venele

ILINCA BERNEA.Balada unui câine mort –

Există prea multul. Atunci când toate sunt şi aici şi acolo şi pretutindeni şi nicăieri.

Prea multul ca orice. Prea multul ca oricine. Prea mult.

Prea multul ca un tăvălug. Prea multul ca o eliberare. Prea multul ca filosofia nimicului.

Repetăm în speranţa disperată ;) că se duce odată cu repetarea. Sensul. Sensul şi, desigur, el… prea multul.

Verificare! O, da… cuminte şi s(u)pus… s-a dus.Exact unde l-ai trimis, plicticos de previzibil.

Totul e să-l cunoşti suficient de bine şi să ştii când, cum şi ce să-i aplici.

Metoda repetării până la pierderea sensului de el e mai întotdeauna cea sigură. Prea multul nu are imaginaţia dezvoltată. De fiecare dată execută întocmai şi la timp ce aştepţi de la el.

Bun, acum că a plecat, igienizezi locul şi poţi lua în linişte micul dejun, prânzul şi cina.

Primăvara poate începe. Prea mult IARNA s-a dus.

A, din vreme-n vreme se cere o verificare atentă a acumulărilor.

Să nu ai pe undeva, prin locuri ciudat dispuse în tine, acumulări necontrolabile de prea mult.

Primăveri, ivite prin colţ de pleoapă, în vis, din ierni expirate de prea mult.

Nu le vei mai răspunde nicicând, gând, ai cu ce compara.

Lumina!


Acela care se îmbrăţişa cu pământul şi surâdea pietrelor
până la disperare
Acela care scormonea în noapte după amprentele focului
În timp ce marile ninsori se prăbuşeau peste el
Acela trebuia să fie fericit

Undeva de cealaltă parte a soarelui scheletul zărilor se
sfărâma
Câteva voci (poate de lebădă) se auzeau apoi se îngropau
sub ecouri
Acolo, la limita depărtării, o mână-i făcea semne, dispărea
Apele liniştii îngheţau
Dintr-un alt ţurţure, cenuşiu, picurau clipele întunecate

Dar el continua să surâdă cutremurat de vedenii

El continua să fie fericit

Lumina plângea în zdrenţe pe la porţile altora
Pe când el scria într-un ziar de noapte:

„mi-e dor de tot
ce nu există“
Câteva păsări îi duceau în plisc alinarea promisă
Cerul se surpa şi cădea peste ele
peste El
Care trebuia cu tot dinadinsul să fie fericit. . .

fotografie: Marta Cernicka

versurile Ilincăi Bernnea- Măştile Adevărului- Un manuscris găsit sub gheţuri

(vol.în pdf.Ed.LiterNet 2002- Poeme în mi bemol major 2002)

Anunțuri

30 de gânduri despre “Prima- vera

  1. “mi-e dor de tot
    ce nu există“

    Mi-e dor de tot ce a existat si exista.Nici eu nu mai stiu de ce mi-e dor mai mult si mai mult.
    Imi plac pozele cu flori pe care ni le aduci aici de cateva zile.
    Un weekend minunat!

    1. florile le primesc şi eu, Gabi, în fiecare dimineaţă
      şi mesajul ce le însoţeşte e versul gândului ce le trimite :lol:
      şi mie îmi plac, mult!
      pot spera doar să nu înceteze „trimisul” deşi ştiu bine că asta nu se poate
      cât despre dor … eu îl iau nichitian, întotdeauna, aşa încât îmi e foarte bine cu el (face parte din mine)
      asemenea, ţie , w.m.l. :lol:

    1. de ce şi pentru tine, a sosit acolo din câte am văzut ;)
      e anotimpul gîndului şi visului, e în noi, Ana, nu în ultimele şi disperate semne ale iernii (tot din noi)

      1. CELLA,
        imi cer scuze atit cit pot incapea acum, aici:
        cele scrise de mine referitoare la versuurile din postarea ta se refera DOAR LA MINE!…

        ––
        si inca ceva: mi-ai amintiit de o carte trista şi frumoasa, scrisa de un estoniam, dar cind Estonia facea parte din URSS; nu-mi amintesc autorul, cartea s-a pierdut impreuna cu anii frumosi din viata mea, iar titlul cartii era/este chiar asa:
        PRIMAVERA

        iarta-ma, CELLA!

        1. ţi-am spus de-atâtea ori, Ana, nu-ţi mai cere iertare pentru ce simţi, doar te ştiu:)
          ştiam şi ce spui, voiam să zâmbeşti
          câtă tristeţe într-un cuvânt atât de muzical PRIMAVERA
          eu ştiu bine ce spui, din amintirile mele, dar oare nu-s amintirile singura noastră „avere”?
          nimeni şi nimic nu ni le poate lua, fac parte din noi, deşi uneori, unele, trebuies reprimate pentru binele nostru
          mintea şi sufletul ştiu, lasă-te-n voia lor fără vreo teamă, „non abbiate paura„,
          Nimic nu-i întâmplător
          Ana, zâmbeşte! te rog! :)

    1. hai să uităm „ce-s” ;) ascendentul e mult mai tare
      merci pentru gândul generos, tu fă ce trebuie nu-ţi bate capul cu mine
      am copac plin cu lumină, tu ştii că deschid ochii pe el şi-i închid tot pe el?
      în spatele lui e fereastra, în spatele ferestrei Dl.MărcuPăsări:)
      mi lene, nu răspund la lucruri care nu au importanţă pentru mine, uită… eu mi-am reprinat…
      avem noi, aici, o expresie pt. „nu merită efortul”, nimicuri: „laşa perdere giovani”
      p.s.-am editat pt.că mi mult prea bine acuma, nimic nu merită nimic şi mai ales eu să-mi stric starea de bine
      nu am de gând să mă încarc cu păcatele nimănui, fiecare-i pe cont propriu

              1. Acolo m-ai băgat tu, signorita! Zi GRAZIE, păi nu?
                Nu ai fost la a nșpea dedicație mărțișorească la mine, nu mai risc. Știi că-mi place Chopin, dar nu mi-e de el în prag de mărțișor, acum trebuie mai mult zgomot, a fost tăcută și patetică iarna-ntunecată. Luminăăăăăăăăăăăăăăăă!!!!!!

                1. :p n-am chef de zgomote, mi-ajung alea din pe unde-am fost azi
                  vreau doar să dooorrrmmm…
                  promit să-ţi pun lumină, mâine dimineaţă :lol:
                  acuma aaaa

    1. Am citit of lineul: NU! dragă, nu eu, habar n-am cum dar s-a întâmplat de mai multe ori, probabil e ceva legat de „sisteme diferite”(aşa mi-a explicat „tehnicu'”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s